Azi. Franța îngenunchiată și Ernest Bernea, un învingător

Desen apărut azi-noapte în The Telegraf. De dimineață, l-au eliminat.

Astăzi e o zi grea. A început un nou episod … Granițe închise. Morți. Răniți. Ostateci. Schimbarea Europei. La Paris. De către cetățeni francezi, la a 2-a sau a 3-a generație.

Multiculturalismul a fost de ani de zile declarat falimentar. Și, cu toate astea, saci de bani fără fund sunt cheltuiți întocmai pentru „apărarea” acestei cauze pierdute. Toleranța, iată, nu înseamnă integrare! E ceva ce oamenii simpli înțeleg (motiv pentru care au fost și sunt ostracizați), dar elitele Europei au ignorat cu bună știință în numele progresului. Din păcate, mulți abia acum încep să priceapă. Europa s-a pierdut pe sine în încercarea de a fi „modernă”, „civilizată”, „corectă politic”. Și acum efectele încep să apară tot mai des. Suntem generația care am trăit prea multe astfel de ciocniri civilizaționale precum ar spune Huntington (nici el, săracul, nu cred că a înțeles pe deplin ce scria): 11 septembrie 2001 (America), 11 martie 2004 (Spania), 7 iulie 2005 (Marea Britanie), 29 martie 2010 (Rusia) și, iată, 13 noiembrie 2015 (Franța).

Strigăt

Unul din cele mai crunte sentimente pe care cineva le poate experimenta este nedreptatea. Personal, niciodată nu l-am suferit, tocmai pentru că l-am resimțit din plin. Are forma unui triunghi: pleacă de la „regizor”/emițător sub forma unui mesaj contaminat, ajunge la „destinatar”/receptor și afectează „victima”/persoana de interes. De fapt, în acest mecanism toate cele trei părți sunt victime, dar hai să nu despicăm firul în paișpe. Ideea este că mesajul, adică cuvântul, generează noi realități.

Unul din marii poeți italieni, Manzoni, spunea (și citez din memorie) că „punerea în scenă” a unei nedreptăți, pentru a fi reușită, în mod necesar se bazează pe naivitatea și spaima celorlalți, adică a „destinatarilor”. Înclin, tot mai mult, să fiu de acord. De fapt, naivitatea sau spaima iau locul încrederii. E un proces cel puțin straniu dar, în același timp, cursiv chiar și în logica matematică (plus cu minus face minus, mai țineți minte?).

„Îndemn la simplitate”. Gânduri despre Brâncuși și Bernea

Astăzi se împlinesc 136 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, figură emblematică a secolului al XX-lea, supranumit și patriarh al sculpturii moderne de către Constantin Zărnescu (dacă îmi amintesc corect) pentru forța sa de a combina vechiul cu modernitatea și pentru succesul de a fi construit un limbaj universal prin intermediul artelor plastice . Acum ceva vreme, să fie în jur de 2 ani, am mai scris câte ceva despre semnificația elementelor din cadrul ansamblului sculptural de la Tg. Jiu (puteți reciti aici).

Două principii simple..

De multe ori legăturile dintre oameni, în nebunia lumii (post)moderne, nu mai apucă să se stabilească pe fundamente solide. Până la urmă, fiecare tip de civilizație își are propriul tipar al sociabilității. Dar nu pot să nu constat că din ce în ce mai mulți dintre noi nu avem timp. Nu avem timp să ne oglindim în Celălalt (Cooley), poate chiar nici pentru noi nu mai avem răbdare și timp. Cum emitea îndrăznet Ritzer prin teoria mcdonaldizării societății, încet-încet am început să standardizăm și eficientizăm aportul social pentru a câștiga timp.. dar cu ce costuri?

„Raiu’ e ce faci şi iadu’ tot la fel. Ce dai aia iei.”

De ceva vreme mă tot gândesc la ideea de corect.