Update 09.11.2015: La Paris are loc o adunare care cere unirea Basarabiei cu România, video aici: Paris: protestul de Solidaritate cu protestele din România (Posted by ReUnirea Basarabiei cu România on Monday, November 9, 2015)
Reunirea cu Basarabia am văzut-o mereu ca pe un miracol. Nu prea am crezut, însă, în acest ideal, din trei motive:
- istoria, care nu prea ține cu noi
- slăbirea idealismului tinerei generații, tot mai puțin preocupată de astfel de chestiuni, confundând pragmatismul cu lipsa țelurilor înalte, colective
- calitatea clasei politice, care nu are caracter, nu are generozitate și nici ținută, care nu posedă îndrăzneala, viziunea și voința necesare pentru a înfrunta provocările istoriei
Ei bine, iată că istoria ne crapă nițel fereastra, doar-doar luăm acasă ce-i al nostru. Primul pas (și cel mai greu) este făcut (istoria s-a îndulcit). Vorbeam zilele trecute despre șansa istorică de care beneficiem în aceste săptămâni, când ambele state românești nu au guverne stabilite. Și nu am văzut doar eu asta. Între timp, în Piața Universității au fost unele părți ale societății civile care au înțeles contextul și au strigat Unire. La fel, ieri seară, a avut loc la Chișinău un marș extrem de vizibil care a întrevăzut aceeași oportunitate și a cerut Unirea sub genericul „Resetăm cele două state românești”. Ambele grupări de tineri de pe cele două maluri de Prut au simțit că „țara lor” era incompletă și o voiau întreagă. Aveau un ideal, o soluție, o reparație morală. Ei încercau, vorba lui Noica, să își dea determinații, să își aducă o contribuție la un proiect de generație, de țară. Și iată că pasul doi se face.
Acum, pasul trei: mișcarea clasei conducătoare. Ce face președintele care ne-a promis că ne dă/luăm țara înapoi? Retrage un ajutor pe care Parlamentul l-a votat deja, ce trebuia acordat R. Moldova, aflată în aceste momente într-un context de profundă instabilitate. Știrea a apărut astăzi, în comunicatul de presă al Administrației Prezidențiale.
Motivul? Râd și curcile: „considerăm că promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului privind asistența financiară rambursabilă între România și Republica Moldova, semnat la Chișinău, la 7 octombrie 2015, nu este oportună câtă vreme nu există certitudinea continuării procesului de reforme și respectării angajamentelor pentru implementarea Acordului de asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte, semnat la Bruxelles, la 27 iunie 2014.”. Păi nu de aia îi ajutăm, tocmai pentru a-i stabiliza, pentru a crea certitudini, pentru a-i aduce mai aproape de noi, de Europa și cât mai departe de colții post-sovietici? Se pare că nu.
Dragi colegi de generație, nu vedeți că ni se micșorează „Țara din suflet” tot mai tare? Nu-i nimic, Rusul va fi bucuros. Nici nu gândea că începem să ne lepădăm de Moldova. Un cadou de Crăciun venit mai devreme, o „Românie a lucrului bine făcut” … Iar fereastra istoriei se va închide curând, lăsându-ne tot dezbinați, tot singuri, tot colonizați.
Sursa: Comunicat de presă, 9 noiembrie 2015, http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=16119&_PRID=lazi
Ovidiana 