Grr.. mrr.. err.. (muvi)


În uichendul de 1 mai am plecat cu niște prieteni prin minunata patrie. Să o văd și să mă bucur de ea (ceea ce s-a și întâmplat). Dar când m-am întors și am aruncat un ochi pe unele bloguri (sau la teveu), m-au apucat nervii. Peste tot apăreau poze care mai de care mai dezgustătoare: „cum e românu’ ”, „cum e Românica” și ce au văzut ei când au plecat să se distreze. Era o distanță aproape cosmică între ce văzură ei și ce văzurăm noi. Parcă erau două țări, fără vreo legătură între ele. Continuarea

Poza zilei..


iwalkbecauseicannotflycopyrighted_image_reuse_prohibited_638274

(„I walk because I cannot fly”)

https://ovidiana.files.wordpress.com/2009/04/anathema-fragile_dreams.pdf Continuarea

Cântarea de seară…


Continuarea

Zoe, Nichita şi.. încotro ne îndreptăm?


Un articol (ca multe altele) cu un scop precis de deconstrucţie. Pe faţă. Atât de pe faţă că îmi vine să.. Mă abţin. Îl voi comenta.. tot săptămâna asta când o să am niţel timp. Pentru cei care mai deschid o carte din an în Paşte (care nu e de comentarii sau biografia lui Sexxy Brăileanca) articolul este revoltător. Pentru restul.. este, în sfârşit, adevărul revelat! Printre indivizii supraapreciaţi, dna profesor universitar Zoe Petre (care ne reface – ca să nu zic că falsifică – istoria fără pic de.. jenă sau ruşine), se află şi Nichita Stănescu.

Şi pentru că tot este un personaj mediocru, supraapreciat în mod intenţionat (în detrimentul adevăraţilor) şi care dăunează grav substanţei.. societăţii civile, vă propun două creaţii aşa, ca de noapte bună. Hotărâţi voi.

Hai.. caramba, dna profesor Zoe Petre! Să vă fac cadou un volum cu scrierile lui Platon? Se pare că (printre alţii) v-a scapat şi nenea ăsta.

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...
(Din volumul „O viziune a sentimentelor”, 1964)

Poem – Tu plutesti…

Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.
(Din volumul „Dreptul la timp”, 1965)

Ce-am aflat într-un singur uichend


Nu am timp să scriu pe îndelete.. probabil ca voi „completa imaginea” în săptămâna ce vine. Însă, pe scurt, am aflat că:

  • e foarte adevărată zicala prost să fii, noroc să ai!
  • Iaşiul este un oraş curat, unde viteza nu este supărătoare şi griul nu îţi înceţoşează privirea
  • poliţia română, prin reprezentanţii săi de seamă, este absolut incapabilă, indiferentă, neprofesionistă, rea-voitoare, slab dotată şi lista poate continua
  • poţi să vrei tu oricât.. dacă e să nu se întâmple, nu se-ntâmplă şi basta!
  • degeaba faci drumuri şi încerci să fugi, că tot nu scapi
  • o groază de monumente, biserici, locuri ce ţin de identitatea noastră sunt călcate, zi de zi, în picioare
  • există Dumnezeu (dacă mai aveam vreodată vreo îndoială) şi lucrează în lume..
  • tehnologia este dispensabilă
  • nu există coincidenţe
  • oriunde te-ai duce, discursurile se cionesc extrem de interesant
  • povestea moşului şi babei posedă actualitate
  • oricâtă experienţă de viaţă poţi spune că ai, oamenii încă te pot uimi (ori prin stupiditatea excesivă, ori prin bunăvoinţa fără de margini)
  • dacă vrei să ceri indicaţii, în mod cert nu o vei face în Iaşi (valea care-i de fapt deal/stânga care de fapt e dreapta/5 minute care sunt de fapt 30,  etc.)
  • avem o ţară superbă (din nou.. dacă aveam vreo îndoială)
  • ultimul lucru.. nu sunt zdravănă şi, din păcate, nu există leac

e cu morală..


Miezul nopţii

Zise mortul către viu:
„Viule, de când te ştiu,
Tot sărac, fără sicriu”.
Zise viul către mort:
„Am, dar nu-mi place să-l port”.
.. şi făcu atac de cord.

Sfat

Fereşte-te să cazi din tine –
E înălţimea de la care
Cel ce alunecă, iubito,
Aproape totdeauna moare.

(Spiridon Popescu)

Uneori, un simplu cuvânt.


 

Preambul

Săptămâna trecută mi-a fost dat să văd cele două filme menite a promova imaginea României peste hotare (în Spania şi Italia). Când am aflat că 4 milioane de euro au fost cheltuiţi de Guvernul României pe campaniile ce conţineau aceste scurt metraje mai-mai că mă umfla plânsul. Nu numai că „forma” era deranjantă, dar şi conţinutul… au, mamă, ce era acolo! Poleiala asta dată pe „deasupra” nu era, de fapt, un produs al românaşilor spilcuiţi (care ar trebui să ştie cel mai bine cine/ce sunt astfel încât să-i lumineze şi pe alţii) ci era „bibilită” şi „cosmetizată” de străini, adică de italieni ori spanioli. În mod cert oamenii ăia aveau propriile lor filtre, concepţii, valori şi alte-alea (= „maxime”) care evident că denaturau imaginea de promovat a României. Practic, în numele bunei asimilări, ei creau o cu totul altă percepţie. De fapt cuvântul potrivit era „fabricau”. E adevărat, în esenţă, e o concepţie sănătoasă. Nimeni nu ştie mai bine cum receptează  poporul (sau audienţa) italian(ă)/spaniol(ă) decât nişte indivizi care aparţin tocmai acelor naţii şi care-s buni pe partea asta a documentarelor. Dar nu te poţi juca în halul ăsta cu imaginea ţării, că apoi o dai în altele. Nu poţi cu un simplu focus grup, la final, să accepţi ceva străin ţie. De fapt, ce prostii îndrug eu aici? Normal că poţi.. dară îl ai pe Patapievici şef la Institutul Cultural Român care nu face decât să publice în afară cărţile lui Pleşu (pe care tot ei le cumpară!).* Ba mai mult, ai ministerele, institutele şi mediile academice poluate de mici patapievici, liiceni-daţi-cu-creme şi pleşi-minunaţi-c-au-ajuns-hodoronc-tronc-miniştri. Degeaba îi zici brand de ţară dacă tot îţi bagi picioarele (scuzaţi expresia). Of, iar m-apucă damblaua..

*şi nu spun asta că aş avea o problemă cu ei, ca persoane (poate nici chiar ca gânditori); eu mă refer la treaba asta strict funcţional, în termeni de eficienţă, utilitate, eficacitate, originalitate, calitate, specificitate etc..

În fine, nu despre asta vroiam să vorbesc, Continuarea