Gândul de dimineață: ne vom trezi prea târziu? 


Actualizare: Mai multe poze din Rio puteți găsi aici. Aceeași situație se înregistrează, de pildă, și în Grecia la 10 ani după Jocurile Olimpice, sau în Portugalia după EURO 2004 (aici și aici) sau, mai recent, după EURO 2012 în Polonia și Ucraina. Ceea ce arată că problema este una de sistem. Sistemul nostru cel de toate zilele.

La doar 6 luni de la încheierea jocurilor olimpice de la Rio de Janeiro, realitatea crudă înlocuiește vraja ce pusese stăpânire pe întreaga lume.

Aceste imagini arată impostura și incapacitatea competițiilor de acest gen de a genera niște „forward linkages” cum spunea Albert Hirschman sau pur și simplu de a avea o utilitate publică și o finalitate socială. Generează doar consum din partea noastră, a tuturor (third party) şi mulţi bani pentru cine trebuie. În rest Dumnezeu cu mila.

Trăim într-o lume tristă, a aparențelor și, vorba gânditorilor Junimii, într-o lume a formelor ce sunt mai presus decât conținuturile.

Ce a rămas de pe urma capitalului străin injectat în Rio? Doar forme în dizolvare, urme a ceea ce ar fi putut fi. Pentru că nu a fost să fie. E mai ușor să spunem așa decât să recunoaștem adevăratul motiv: pentru că nu mai credem în Celălalt generalizat, pentru că am renunțat la idealism și am îmbrățișat din plin pragmatismul egoist. Cei de care depinde developarea evenimentelor nu mai văd dincolo de propria burtă, de propria casă, de propria familie, de propriul portofel sau de propriul orgoliu. „Pătura superpusă” (Eminescu) a devenit un fenomen generalizat.

Situația se poate rezuma așa: bani irosiți cu un scop foarte precis, chiar dacă niciodată declarat sau recunoscut ca atare: ca un mic grup (primul cerc, cei direct implicați în fenomen) să se lăfăie (bani, celebritate efemeră), un grup mai mare (gradul doi – spectatorii) să revină la instinctele primare în numele loialității (de club/spectacol/sport), toate în timp ce localnicii (gradul trei – cei ai nimănui) rămân nu doar în aceeași situație jenantă anterioară, ci într-una mult mai rea. De ce? Simplu, pentru că au putut vedea pentru o clipă ceea ce niciodată nu pot avea sau de ceea ce nu se pot bucura /folosi. Iată cum ignoranța poate fi o binecuvântare.

Așa se face că al doilea oraș brazilian ca mărime se va cufunda mai departe în datorii de milioane de dolari în fața instituțiilor internaționale de creditare. Ăsta da capitalism de pradă. Weber n-a apucat săracul să vadă adevărata față a sa, deși a teoretizat-o la perfecție. Și uite așa ajungem din nou la teoriile neomarxiste ale dezvoltării subdezvoltării (Samir Amin, Gunder Frank, Immanuel Wallerstein etc) care ne explică ce se întâmplă cu noi. Dar noi nu mai citim, e mai comod așa. Să nu știm. Să ne cuprindă starea de lehamite și cultura sărăciei (Oscar Lewis) pe „nesimțite” (sic!). Trăiască sistemul mondial modern!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s