De ceva vreme mă tot gândesc la ideea de corect. Continue reading
Tag Archives: putere
gânduri stupide și.. blamabile
O vreme revenisem la vechile sentimente.. un blog este inutil. Oricum sunt mai multe în lumea asta decât datoria externă a SUA și, în plus, care ar fi utilitatea? Blogul nu e spațiu unde să stai la palavre, sau să te revolți, să faci mărturisiri, să „te-afișezi” sau mai știu eu ce.. dar decât să fac un proiect care e ff urgent, prefer să scriu aici .. aici nu sunt „reguli”. Așa că, momentan, I is back. (poate că cine a inventat blogurile s-a gândit că oamenii ar trebui să aibe senzația că fac ceva, că pot schimba ceva în lume, că „vocea” lor contează.. că sunt importanți (și nu doar o dată la 4 ani).
Se spune (chiar și eu am afirmat cu convingere de mult prea multe ori) că omul modern e un nene rău (sau o tanti..sa nu discriminam), Continue reading
Mai departe: garanția..
„Garanția învingerii adevărului și binelui în lumea aceasta este moartea. Dacă moartea nu s’ar îndura să ne scape de o generație în disselecțiune care produce atâția Mihăilești, Fundești, Pătârlăgeni, Costinești, dacă moartea n’ar pune adevărul la adăpost de onoarea de a fi coexistat alături cu partea criminală și stupidă a omenirii, niciodată națiile n’ar fi putut strânge acel capital de adevăruri care înnobilează aspra lor luptă pentru existență. E o fericire pentru noi că, prostia fiind nemuritoare, cel puțin proștii și perverșii in concreto sunt muritori”
(Mihai Eminescu, art. Optimism apud Opera etico – socială, vol I: 1870 – 1879, Ed. Cugetarea Georgescu Delafras, București, 1989, p. IX)
ps: în plus, mama proștilor e întotdeauna gravidă.. doar geniile apar (aproape ciclic), la perioade lungi de timp.. 
Prima condiție.. să știi cine ești..
„Cestiunea de căpetenie pentru istoria și continuitatea de desvoltare a acestei țări este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să dea tiparul aceste forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste și generoase, bunul lui simț, c’un cuvânt geniul lui să rămâe și pe viitor norma de desvoltare a țării și să pătrundă pururea această desvoltare”.
(Mihai Eminescu, Timpul, 17 decembrie 1881)
