O ştire faină..

… cică băieţii şi fetele de la Ministerul Turismului au o rugăminte fierbinte: să li se ofere din partea companiilor de publicitate, pe gratis, panouri outdoor pentru a promova turismul românesc. Încet-încet ajung  nu mă mai revolt când aud de strategiile de promovare adoptate după ani de studiu asiduu, experienţă cu carul şi.. farmec personal. Nu de alta, dar  zău că-mi strict sănătatea şi nervii de pomană. Aşa că nu-mi rămâne decât să mă amuz. Mă amuz că această doleanţă îmi aduce aminte de o scenă de acum două zile. Mama şi copilul de vreo 3-4 anişori, la cumpărături. Evident, copilul vroia. Aşa că.. cerea mamei ceea ce el nu putea lua (gândul nu-i stătea la afaceri că era prea mititel, în mod sigur nu avea noţiunea banilor..poate singura alternativă era să fure..). Maică’sa, probabil pentru a nu-l răsfăţa prea tare, l-a refuzat imediat. Băieţelul a început să plângă, dar când a văzut că nu se poate şi nu se poate, s-a liniştit şi a zis: lasă că mă fac eu mare! Cam aşa şi cu guvernanţii noştri. Hai.. caramba, netrebnicilor!

Ministerul Turismului roagă firmele de publicitate să-i pună la dispoziţie gratuit panouri outdoor

Grr.. mrr.. err.. (muvi)

În uichendul de 1 mai am plecat cu niște prieteni prin minunata patrie. Să o văd și să mă bucur de ea (ceea ce s-a și întâmplat). Dar când m-am întors și am aruncat un ochi pe unele bloguri (sau la teveu), m-au apucat nervii. Peste tot apăreau poze care mai de care mai dezgustătoare: „cum e românu’ ”, „cum e Românica” și ce au văzut ei când au plecat să se distreze. Era o distanță aproape cosmică între ce văzură ei și ce văzurăm noi. Parcă erau două țări, fără vreo legătură între ele.

Într-o librărie din centrul Bucureştiului…

Un domn pe o lădiţă de plastic..

.. şi oferta variată, de toate pentru toţi:

Trianon.. un adevărat fix.. pentru cei ce învaţă selectiv istoria

Hai.. caramba aşa zise elite conducătoare ale statului român, neinteresate de protejarea intereselor naţionale! Cum te dai tu mare că eviţi confruntările directe? Prin neacordarea autorizaţiei de aterizare la Târgu Mureş a preşedintelui ungar? Pffff…păi aşa se face treaba? Nah.. drept dovadă că mai mult ne-aţi pus ţărână-n cap, indivizi incapabili, făr’ de imaginaţie şi cu gură mare ce sunteţi!

Hai.. caramba Marko Bela & co!  Adică cum vine asta dom’le? La mine-n ţară îţi permiţi să spui aşa ceva în mod repetat de-a lungul anilor şi să nu păţeşti nimic? Ce baftă avem! Mare baftă că nea’  Boudon ne-a lămurit cu “efectele perverse” şi nea’ Eminescu cu “pătura superpusă” (de care nici măcar liderii maghiarii nu scapă).. aşa pot să stau cât de cât liniştită că nu se va întâmpla nimic spectaculos în viitorul apropiat pe meleagurile noastre.

Cum de îmi permit tonul antidemocratic, netolerant şi naţionalist “îmbrăcat” în cuvintele astea (a nu se înţelege că am ceva cu ungurii.. ci doar cu ăia care nu-şi văd de treaba lor)? Păi, dacă e chiar aşa greu de priceput, ascultaţi albumul lui Tudor Gheorghe Mie-mi pasă. E cel mai simplu şi zău de nu este una din cele mai pertinente “analize” a politicianismului şi a crizei identitare care ne dau târcoale după ’89. Iată o mostră:

Download: copy-of-tudor-gheorghe-12-patriotismul.pdf

“Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii.N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.”  (T.G.)

Pentru mai multe detalii privind “ciocnirile” româno-maghiare de felurite intensităţi, urmăriţi blogul lui Dan Tanasa, un tânăr făr’ de odihnă, care-i “plezneşte” respectuos ori de câte ori îşi iau nasul la purtare.

Marko Bela: ‘Cuvantul romanesc «niciodata» va insemna «in curand» in maghiara’

Q: Ce, băh, ești lacom? R: Nu! Sunt capitalist! (*)

Din ciclul „tupeu fără limite”, „nepasare cruntă”, „fără număr, fără număr” … ce mai contează cum îi zicem? Toate „însemnează” fix același lucru!

Petre Ţuţea – dialog extras

Extrase interviu 1989:

P.Ţ. :Cu religia intri în cimitir la plimbare. Cu filozofia intri în cimitir cum a intrat prietenul meu Cioran: prin disperare.

Eliade s-a detaşat conştient teoretic de istorism. Cioran s-a înecat în istorie.

A fost odată ca-n povești..

.. a fost ca niciodată un Cocoș care-avea o parcare.. de fapt cam pe toate din ogradă.. și, uite-așa, oile cu roți și motoare behăie de supărare-n fiecare zi.

Doar o vorbă săț-i mai spun…

Astăzi am aprins cu mâhnire o lumânare pentru George Pruteanu… 

Problema omului modern II

Un nebun niciodată nu își pune întrebarea.. mai, eu sunt nebun sau sănătos la cap?! Automat dovedești luciditate dacă ești capabil să-ți pui astfel de probleme (chiar dacă se zice că nebunii au și momentele lor de luciditate..)

Parafrazând nițel, putem afirma că roboțeii joviali nu se întreabă.. mai, eu sunt robot sau traiesc? Ei pur și simplu sunt.. și se simt bine așa..

Putem rezista tentației?

ps: din lecturile mele îndepărtate, parcă nebunul era cel ce a văzut jocul ielelor..

Problema omului modern (revolta mea din anul I de facultate..)

… este cum poate el să treacă prin decădere, prin dezechilibru fără să fie afectat şi să se întoarcă într-o lume rânduită, cu proporţii reale… într-o ordine firească. Cel mai mare dezechilibru provine însă… din faptul că omul nu îşi mai ştie locul în lume. De aici şi până la etnocentrism nu mai e decât un pas… are senzaţia că locul lui este cel mai important, că el merită tot respectul.. că nimeni nu mai e ca el. Domne… el este CEVA… el este CINEVA… nu e doar un orişicare… ci o individualitate… el e… sofisticat! DA CINE ESTI TU, MA?