Întotdeauna m-am întrebat de ce nu o putem lua de la capăt cu adevărat după ce anumite evenimente s-au consumat ori după ce am conştientizat noi înşine o serie de aspecte care ne modifică simţitor viaţa/percepţia/raportarea etc. (mai mult…)
Grr.. mrr.. err.. (muvi)
În uichendul de 1 mai am plecat cu niște prieteni prin minunata patrie. Să o văd și să mă bucur de ea (ceea ce s-a și întâmplat). Dar când m-am întors și am aruncat un ochi pe unele bloguri (sau la teveu), m-au apucat nervii. Peste tot apăreau poze care mai de care mai dezgustătoare: „cum e românu’ ”, „cum e Românica” și ce au văzut ei când au plecat să se distreze. Era o distanță aproape cosmică între ce văzură ei și ce văzurăm noi. Parcă erau două țări, fără vreo legătură între ele. (mai mult…)
Dibuirea răspunsului corect?!
Dacă ştirea asta este pe bune, mă aflu în ridicola situaţie de a.. nu avea reacţie. Nici măcar să spun obişnuitul “Hai.. caramba!”. E de plâns, e de râs.. e de povestit până şi nepoţilor sau.. e ceva mai mult decât ce apare la nivel de media? Habar n-am. Tot ce ştiu e că.. nu prea pricep cum stă treaba, ba chiar deloc. Şi, în plus, trebuie să recunosc încă o dată că “people never cease to amaze me” (aici sunt valabile ambele semne, +/-)
Eugène Ionesco, interzis românilor
Evenimentul Zilei, aprilie 2009
Fiica lui Eugen Ionesco a interzis prezentarea pieselor tatălui ei în limba română
CONTROVERSĂ. „Fiica scriitorului, Marie-France, nu mai acceptă să se joace nicio piesă a tatălui ei în limba română”, explică Nicolae Manolescu. (mai mult…)
“Raiu’ e ce faci şi iadu’ tot la fel. Ce dai aia iei.”
De ceva vreme mă tot gândesc la ideea de corect. (mai mult…)
gânduri stupide și.. blamabile
O vreme revenisem la vechile sentimente.. un blog este inutil. Oricum sunt mai multe în lumea asta decât datoria externă a SUA și, în plus, care ar fi utilitatea? Blogul nu e spațiu unde să stai la palavre, sau să te revolți, să faci mărturisiri, să „te-afișezi” sau mai știu eu ce.. dar decât să fac un proiect care e ff urgent, prefer să scriu aici .. aici nu sunt „reguli”. Așa că, momentan, I is back. (poate că cine a inventat blogurile s-a gândit că oamenii ar trebui să aibe senzația că fac ceva, că pot schimba ceva în lume, că „vocea” lor contează.. că sunt importanți (și nu doar o dată la 4 ani).
Se spune (chiar și eu am afirmat cu convingere de mult prea multe ori) că omul modern e un nene rău (sau o tanti..sa nu discriminam), (mai mult…)
… so why worry now?
Ai ascultat vreodată o melodie.. care te-a făcut să plângi?
…
Ai văzut vreodată o imagine.. care te-a făcut să „decolezi” din lumea asta cu direcția.. cosmos?
…
Ai atins vreodată vârful muntelui.. care te-a făcut pentru o fracțiune de secundă nemuritor?
…
Ai fost vreodată langă un lac.. care ți-a „șoptit” toate secretele lumii?
…
Ai „atins” vreodată esența celuilalt.. încât să știi că orice s-ar întâmpla, legătura nu va putea fi nicicând ruptă?
…
Ai rostit vreodată o rugăciune din tot sufletul încât.. ai simțit atunci și acolo.. că nu ești singur?
…
Ai ascultat vreodată ciripitul păsărelelor.. care te-au făcut să te simți din nou copil?
…
Ai citit vreodată ceva atât de tulburător.. încât te-a făcut să simți durerea celuilalt deși nici măcar nu ați împărtășit aceleași timpuri?
…
Ai simțit vreodată lipsa cuiva atât de tare.. dar te-ai liniștit la gândul că e acolo.. undeva.. sus.. de unde te privește și te ghidează?
So.. why worry?
China nucleară
http://www.gardianul.ro/2008/05/03/actualitate-c24/china_se_preg_te_te_pentru_al_treilea_r_zboi_mondial-s113358.html
Acesta este unul din articolele recent produse de presa românească. Şi acum întrebările: (mai mult…)
Problema omului modern II
Un nebun niciodată nu își pune întrebarea.. mai, eu sunt nebun sau sănătos la cap?! Automat dovedești luciditate dacă ești capabil să-ți pui astfel de probleme (chiar dacă se zice că nebunii au și momentele lor de luciditate..)
Parafrazând nițel, putem afirma că roboțeii joviali nu se întreabă.. mai, eu sunt robot sau traiesc? Ei pur și simplu sunt.. și se simt bine așa..
Putem rezista tentației?
ps: din lecturile mele îndepărtate, parcă nebunul era cel ce a văzut jocul ielelor..
