Punctul zero.

Întotdeauna m-am întrebat de ce nu o putem lua de la capăt cu adevărat după ce anumite evenimente s-au consumat ori după ce am conştientizat noi înşine o serie de aspecte care ne modifică simţitor viaţa/percepţia/raportarea etc.

Un sâmbure de speranţă

Iată o veste bună. Se încearcă ceva. Bravos!

(însă mi-e niţel frică să nu fie aceeaşi bătaie de joc ca prin alte părţi unde s-a “investit în istorie”, spre pildă Cetatea Râşnov..)

duminică, 17 mai 2009, ora 21:52

Rupea va deveni un obiectiv turistic important

În câţiva ani, cetatea Rupea va deveni un punct important pe harta turistică a României. 8 milioane de euro vor fi investiţi pentru reabilitarea acesteia, bani obţinuţi de Primărie din fonduri structurale europene.Cetatea seamană acum cu o ruină, năpădită de buruieni. Drumurile către fortăreaţa medievală sunt greu de parcurs cu maşina.Dar, în cel mult 4 ani, zidurile cetăţii vor fi consolidate, turnurile refacute iar drumurile de acces asfaltate. Va fi construită şi o parcare etajată.

Grr.. mrr.. err.. (muvi)

În uichendul de 1 mai am plecat cu niște prieteni prin minunata patrie. Să o văd și să mă bucur de ea (ceea ce s-a și întâmplat). Dar când m-am întors și am aruncat un ochi pe unele bloguri (sau la teveu), m-au apucat nervii. Peste tot apăreau poze care mai de care mai dezgustătoare: „cum e românu’ ”, „cum e Românica” și ce au văzut ei când au plecat să se distreze. Era o distanță aproape cosmică între ce văzură ei și ce văzurăm noi. Parcă erau două țări, fără vreo legătură între ele.

Poza zilei..

Şi pentru că astăzi mi-a fost dat să “ascult” gingăşia şi tandrul, mi-am adus aminte de nişte imagini făcute peste uichend.

Zoe, Nichita şi.. încotro ne îndreptăm?

Un articol (ca multe altele) cu un scop precis de deconstrucţie. Pe faţă. Atât de pe faţă că îmi vine să.. Mă abţin. Îl voi comenta.. tot săptămâna asta când o să am niţel timp. Pentru cei care mai deschid o carte din an în Paşte (care nu e de comentarii sau biografia lui Sexxy Brăileanca) articolul este revoltător. Pentru restul.. este, în sfârşit, adevărul revelat! Printre indivizii supraapreciaţi, dna profesor universitar Zoe Petre (care ne reface – ca să nu zic că falsifică – istoria fără pic de.. jenă sau ruşine), se află şi Nichita Stănescu.

Şi pentru că tot este un personaj mediocru, supraapreciat în mod intenţionat (în detrimentul adevăraţilor) şi care dăunează grav substanţei.. societăţii civile, vă propun două creaţii aşa, ca de noapte bună. Hotărâţi voi.

Hai.. caramba, dna profesor Zoe Petre! Să vă fac cadou un volum cu scrierile lui Platon? Se pare că (printre alţii) v-a scapat şi nenea ăsta.

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...
(Din volumul „O viziune a sentimentelor”, 1964)

Poem – Tu plutesti…

Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.
(Din volumul „Dreptul la timp”, 1965)

O lună.. pătrată

Spre ruşinea mea, abia acum am aflat de o “tânără speranţă” a folkului românesc. Merită ascultată.. are o voce liniştită şi plăcută.

Din câte am înţeles, pe 28 martie, la ora 19:00, găzduită de teatrul Ion Creangă, Alina Manole va lansa Luna pătrată, “un album de folk-jazz care vorbeşte despre îndrăgostiţi teribili care împart luna, despre amante-înger şi iubiri neconvenţionale, despre prieteni vizibili sau interziși, într-o manieră ce poartă marca originalităţii artistei în spaţiul muzical actual.” Distracţie plăcută!

Uneori, un simplu cuvânt.

Preambul

Săptămâna trecută mi-a fost dat să văd cele două filme menite a promova imaginea României peste hotare (în Spania şi Italia). Când am aflat că 4 milioane de euro au fost cheltuiţi de Guvernul României pe campaniile ce conţineau aceste scurt metraje mai-mai că mă umfla plânsul. Nu numai că „forma” era deranjantă, dar şi conţinutul… au, mamă, ce era acolo! Poleiala asta dată pe „deasupra” nu era, de fapt, un produs al românaşilor spilcuiţi (care ar trebui să ştie cel mai bine cine/ce sunt astfel încât să-i lumineze şi pe alţii) ci era „bibilită” şi „cosmetizată” de străini, adică de italieni ori spanioli. În mod cert oamenii ăia aveau propriile lor filtre, concepţii, valori şi alte-alea (= „maxime”) care evident că denaturau imaginea de promovat a României. Practic, în numele bunei asimilări, ei creau o cu totul altă percepţie. De fapt cuvântul potrivit era „fabricau”. E adevărat, în esenţă, e o concepţie sănătoasă. Nimeni nu ştie mai bine cum receptează  poporul (sau audienţa) italian(ă)/spaniol(ă) decât nişte indivizi care aparţin tocmai acelor naţii şi care-s buni pe partea asta a documentarelor. Dar nu te poţi juca în halul ăsta cu imaginea ţării, că apoi o dai în altele. Nu poţi cu un simplu focus grup, la final, să accepţi ceva străin ţie. De fapt, ce prostii îndrug eu aici? Normal că poţi.. dară îl ai pe Patapievici şef la Institutul Cultural Român care nu face decât să publice în afară cărţile lui Pleşu (pe care tot ei le cumpară!).* Ba mai mult, ai ministerele, institutele şi mediile academice poluate de mici patapievici, liiceni-daţi-cu-creme şi pleşi-minunaţi-c-au-ajuns-hodoronc-tronc-miniştri. Degeaba îi zici brand de ţară dacă tot îţi bagi picioarele (scuzaţi expresia). Of, iar m-apucă damblaua..

*şi nu spun asta că aş avea o problemă cu ei, ca persoane (poate nici chiar ca gânditori); eu mă refer la treaba asta strict funcţional, în termeni de eficienţă, utilitate, eficacitate, originalitate, calitate, specificitate etc..

În fine, nu despre asta vroiam să vorbesc,

“De n-ar fi ochi şi sprincene, n-ar mai fi păcate grele”

Tudor Gheorghe.. una din marile noastre valori care se “bucură” în continuare de statutul oferit cu graţie de Ministerul Culturii: ignorat cu acte-n regulă şi parafă culturalo-imbecilă .. dar las’ că Dumnezeu-drăguţul e sus şi vede..

Sa fiu câine-n patru labe
De nu ţi-oi da două palme
Două palme bărbăteşti
Să te-nvăţ cum să iubeşti

…

De n-ar fi ochi şi sprâncene
N-ar mai fi păcate grele, mai

“La Ciolpani la crucea nalta” şi “Geaba lele“

Holograf, Primăvara începe cu tine

Ia-o / ia-l de mână, scoateţi amândoi de la “ciorap” banii strânşi, mergeţi la Sala Polivalentă pe 31 martie şi sărbătoriţi venirea primăverii împreună.

INFO:

Trupa Holograf a lansat în premieră cea mai nouă piesă, “Primăvara începe cu tine”, la Europa FM, vinerea trecută, în cadrul emisiunii Europa Expres.

Concert: Sala Polivalentă, 31 martie, ora 19:30

Biletele: pot fi achiziţionate online sau din magazinele de specialitate, la următoarele categorii de preţuri: 100, 80, 60, 50 şi 40 de lei.

Trianon.. un adevărat fix.. pentru cei ce învaţă selectiv istoria

Hai.. caramba aşa zise elite conducătoare ale statului român, neinteresate de protejarea intereselor naţionale! Cum te dai tu mare că eviţi confruntările directe? Prin neacordarea autorizaţiei de aterizare la Târgu Mureş a preşedintelui ungar? Pffff…păi aşa se face treaba? Nah.. drept dovadă că mai mult ne-aţi pus ţărână-n cap, indivizi incapabili, făr’ de imaginaţie şi cu gură mare ce sunteţi!

Hai.. caramba Marko Bela & co!  Adică cum vine asta dom’le? La mine-n ţară îţi permiţi să spui aşa ceva în mod repetat de-a lungul anilor şi să nu păţeşti nimic? Ce baftă avem! Mare baftă că nea’  Boudon ne-a lămurit cu “efectele perverse” şi nea’ Eminescu cu “pătura superpusă” (de care nici măcar liderii maghiarii nu scapă).. aşa pot să stau cât de cât liniştită că nu se va întâmpla nimic spectaculos în viitorul apropiat pe meleagurile noastre.

Cum de îmi permit tonul antidemocratic, netolerant şi naţionalist “îmbrăcat” în cuvintele astea (a nu se înţelege că am ceva cu ungurii.. ci doar cu ăia care nu-şi văd de treaba lor)? Păi, dacă e chiar aşa greu de priceput, ascultaţi albumul lui Tudor Gheorghe Mie-mi pasă. E cel mai simplu şi zău de nu este una din cele mai pertinente “analize” a politicianismului şi a crizei identitare care ne dau târcoale după ‘89. Iată o mostră:

“Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii.N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.”  (T.G.)

Pentru mai multe detalii privind “ciocnirile” româno-maghiare de felurite intensităţi, urmăriţi blogul lui Dan Tanasa, un tânăr făr’ de odihnă, care-i “plezneşte” respectuos ori de câte ori îşi iau nasul la purtare.

Marko Bela: ‘Cuvantul romanesc «niciodata» va insemna «in curand» in maghiara’

Aşa cum a fost..

Comorile sufletului.. se transformă-n gânduri.. iar gândurile se materializează.. doar atunci când nu sunt în mod voit spulberate.

Rănile sufletului.. se transformă-n gânduri.. iar gândurile se materializează.. aproape tot timpul pentru că nu mai ai suficiente resurse să oprești procesul “revărsării/deversării”.

Cicatricile sufletului..  se transformă-n gânduri.. iar gândurile se materializează.. foarte rar.. ești deja “bătătorit”.

Când va veni clipa de pe urmă.. om avea puterea să răspundem la fel? “- Aşa cum a fost!“ ?

… so why worry now?

Ai ascultat vreodată o melodie.. care te-a făcut să plângi?
…
Ai văzut vreodată o imagine.. care te-a făcut să „decolezi” din lumea asta cu direcția.. cosmos?
…
Ai atins vreodată vârful muntelui.. care te-a făcut pentru o fracțiune de secundă nemuritor?
…
Ai fost vreodată langă un lac.. care ți-a „șoptit” toate secretele lumii?
…
Ai „atins” vreodată esența celuilalt.. încât să știi că orice s-ar întâmpla, legătura nu va putea fi nicicând ruptă?
…
Ai rostit vreodată o rugăciune din tot sufletul încât.. ai simțit atunci și acolo.. că nu ești singur?
…
Ai ascultat vreodată ciripitul păsărelelor.. care te-au făcut să te simți din nou copil?
…
Ai citit vreodată ceva atât de tulburător.. încât te-a făcut să simți durerea celuilalt deși nici măcar nu ați împărtășit aceleași timpuri?
…
Ai simțit vreodată lipsa cuiva atât de tare.. dar te-ai liniștit la gândul că e acolo.. undeva.. sus.. de unde te privește și te ghidează?

So.. why worry?

Petre Ţuţea – dialog extras

Extrase interviu 1989:

P.Ţ. :Cu religia intri în cimitir la plimbare. Cu filozofia intri în cimitir cum a intrat prietenul meu Cioran: prin disperare.

Eliade s-a detaşat conştient teoretic de istorism. Cioran s-a înecat în istorie.

Motto-ul statalității

     „Un stat e forma cea mai înaltă, cea mai promiţătoare de roade, cea mai educativă, în viaţa unui popor.

replica d-lui Pruteanu la „Adevăratul popor…”

„Omul învață în 5 ani să vorbească și nici în 60 de ani să tacă.”

George Pruteanu (secvență TV)

Adevăratul popor…

“Adevăratul popor sunt oamenii, care s-au deprins să tacă (…), sunt oamenii simțirilor fine, care au datina să nu flecărească.“

(N.Iorga, Ce e Patria? – Conf.1910)

Doar o vorbă săț-i mai spun…

Astăzi am aprins cu mâhnire o lumânare pentru George Pruteanu… 

Replici a la M…

Zicală veche

„Bătrânii vorbesc ce a făcut, tinerii ce fac, nebunii ce au să facă”

(Mihai Eminescu, art. Revista ziarelor apud Opera etico – socială, vol I: 1870 – 1879, Ed. Cugetarea Georgescu Delafras, București, 1989, p. 118)

Mai departe: garanția..

„Garanția învingerii adevărului și binelui în lumea aceasta este moartea. Dacă moartea nu s’ar îndura să ne scape de o generație în disselecțiune care produce atâția Mihăilești, Fundești, Pătârlăgeni, Costinești, dacă moartea n’ar pune adevărul la adăpost de onoarea de a fi coexistat alături cu partea criminală și stupidă a omenirii, niciodată națiile n’ar fi putut strânge acel capital de adevăruri care înnobilează aspra lor luptă pentru existență. E o fericire pentru noi că, prostia fiind nemuritoare, cel puțin proștii și perverșii in concreto sunt muritori”

(Mihai Eminescu, art. Optimism apud Opera etico – socială, vol I: 1870 – 1879, Ed. Cugetarea Georgescu Delafras, București, 1989, p. IX)

ps: în plus, mama proștilor e întotdeauna gravidă.. doar geniile apar (aproape ciclic), la perioade lungi de timp..

Prima condiție.. să știi cine ești..

„Cestiunea de căpetenie pentru istoria și continuitatea de desvoltare a acestei țări este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să dea tiparul aceste forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste și generoase, bunul lui simț, c’un cuvânt geniul lui să rămâe și pe viitor norma de desvoltare a țării și să pătrundă pururea această desvoltare”.

(Mihai Eminescu, Timpul, 17 decembrie 1881)

Popor/populație.. neam/turmă.. fond/formă.. altă revoltă

D. P. face extrem de inspirat o diferența fundamentală: cea dintre popor și populație. Aici intervine capacitatea omului de a alege. Ei bine, eu prefer să mă gândesc la poporul român, la neamul ăsta bătut de soartă și la rostul și destinul său în lume. Dacă mă interesa populația, o adunătură de cretinoizi (dintre care răsar și elitele noastre negative – nu mi-e jenă să afirm), mă uitam la știrile de la ora 5.

Dar nu vreau să văd turma și nu simt că îi sunt parte componentă! Eu vreau să văd lumea ACEEA adevărată și de Dumnezeu dată.. problema mea e că mai vreau să o vadă și ceilalți.. ceilalți care înjură, ponegresc și reneagă specificul nostru raportându-se la ce văd zilnic pe străzi (par example).

Dar schimbați-vă, domnilor, ochelarii și scoateți-vă din vocabular expresia brand de țară (apropo de ce scria și Fane pe blogul lui..). Recăpătați-vă demnitatea că nu se mai poate așa, lucrurile scârțâie prea tare și vaselina-i scumpă! Degeaba ai cunoștințe cu duiumul sau te plimbi prin toată lumea dacă nu faci și experiența trăirii și simțirii  – întru ființă..

Sau poate că.. nu se poate să fim toți la fel în privința asta.. poate că nici nu trebuie.. vorba ceea cine crede că se trage din maimuță, se trage din maimuță.. cine crede că vine de la Dumnezeu, vine de la Dumnezeu și pace! Amândoi sunt mulțumiți cu perspectiva adoptată. Numai să.. nu o dăm în extreme, vorba lui Țuțea „Când va dispărea ultimul țăran din lume – la toate popoarele, vreau să spun – va dispărea și ultimul om din specia om. Și atunci or să apară maimuțe cu haine.” (Cugetări memorabile, p. 22)

Țuțisme..

„Singurul sport pe care îl practică omul modern este mersul în jos pe scara evoluției.”

Petre Țuțea

Eminescu către Vlahuță..

„Tu’i neamu’ nevoii!  La ce să mai porți prin lume un om mort?”

(A. Vlahuţă, Scrieri alese, vol. I, Bucureşti, 1963)