Punctul zero.

Întotdeauna m-am întrebat de ce nu o putem lua de la capăt cu adevărat după ce anumite evenimente s-au consumat ori după ce am conştientizat noi înşine o serie de aspecte care ne modifică simţitor viaţa/percepţia/raportarea etc.

Poate pentru că trecutul este un proces nesfârşit de acumulare ce ne defineşte pe noi, ca persoane integrale, ne “explică” prezentul în care ne “scăldăm” şi ne schiţează posibile scenarii ce ţin de viitor. Îmi aduc aminte de o scurtă şi.. logică demonstraţie de acum câteva luni sugerată de primul român care a folosit pe teritoriul ţării noastre anestezia (îmi scapă numele): de fapt nu există prezent. El este o simplă convenţie. Sau, în cel mai bun caz, o clipă atât de firavă şi .. scurtă încât nu avem capacitatea de a o conştientiza.

Există doar două timpuri care pot găzdui individul: trecutul şi viitorul (legate tocmai de acea clipă-convenţie). Adică viaţa ta este o continuă alegere între a fi în trecut şi a sta cu faţa către viitor (şi iar revenim la întrebarea iniţială). În momentul în care afirmi că eşti, de fapt, acel moment a zburat de mult şi s-a “înrolat” în trecut. Interesant ce zicea omul ăsta. Atunci toate reclamele astea cu Enjoy (while it lasts) şi Carpe diem par total deplasate. Vulgare chiar. Dar revenind.

Cu alte cuvinte nu putem omite trecutul şi în niciun caz nu îl putem rescrie. Chiar dacă am încerca, întotdeauna cei din jurul nostru şi-ar face “datoria” şi ne-ar readuce aminte – conştient sau.. nu. Pentru că acea “datorie” este parte inevitabilă a procesului de socializare şi cum încă ne manifestăm ca fiinţe sociale…

Am impresia că singura modalitate prin care o poţi lua de la zero  este.. să fugi. Să fugi în alt spaţiu, în alt timp şi înconjurat de alţi oameni. Adică să începi să îţi creezi o altă lume căreia să îi aparţii, mai exact prin lucrul cu “chipurile” şi “sensurile” (vorba lui Bernea). Dar oare este o soluţie pe bune? În acest caz doar tu mai ţii minte ce ţi-a determinat fuga. Iar cheia reuşitei tale ţine doar de capacitatea ta de a.. uita prin “antrenare”. Altfel doar te păcăleşti că laşi în urmă vechea lume şi nu reuşeşti să te integrezi în cea nouă pentru că, de fapt, eşti cu câte un picior în fiecare dintre cele două. Iar lipsa aceasta de claritate, precizie şi hotărâre .. te poate desfiinţa.

Nu ar fi fost mai uşor dacă oamenii aveau scrijelit în ADN posibilitatea unui “system restore”? Chiar ar fi fost o treaba bună..

“Zilele au şi ele sufletu’ lor, de nu le poţi schimba. Zilele sunt aşa ca nişte făpturi”

“Cuvântu’ are o putere că doar nu e numa’ un sunet, ci are şi un înţeles, şi înţelesu’ ăsta e puterea din cuvânt. D-aia nu-l poţi folosi cum îţi vine.”

The URI to TrackBack this entry is: http://ovidiana.wordpress.com/2009/06/11/starting-over/trackback/

RSS pentru comentariile din acest post.

11 Comentarii Leave a comment.

  1. I beg to disagree. Poate sunt eu mai nesimtit asa dar trecutul nu ma sperie asa tare sa vreau sa imi activez butonul de reset si sa imi sterg amintirile sa traiesc doar pentru viitor. Sunt de acord cu tine sunt oameni si oameni care se vad pe ei cei din prezent doar prin prisma unor evenimente din trecut care le-au marcat cumva dzvoltarea ulterioara. Acesti oameni stiu deja care le va fi viitorul pentru ca se autoconditioneaza de asa natura incat pentru ei destinul pare implacabil si cumva din vocabularul lor dispare notiunea de ” WTF LET’S DO SOME CRAZY SHIT!” ( da exagerez)

    In ceea ce priveste prezentul nu pot vorbi decat pentru mine. Azi am examenul de licenta si dupa el poate ma voi face manga sau poate ma voi face ranga. Nu am de undesa stiu:) Serios vorbind acum, nu vad de ce te stresezi atat sa incerci sa iti dai reset la suma tuturor experientelor pe care le-ai trait pentru a avea parte de un prezent si viitor. Iti dau cel mai banal exemplu. Cand esti tu acolo soferita furioasa pe Megane-ul tau fioros si vine un cocalar si te claxoneaza si face spume ca tu ai oprit la trecerea de pietoni, si spumele ii cad pe lantul gros de aur fals, si i se umfla capu si ii vezi vinisoarele albastre facandu-se verzi ( vinisoarele de la tample)ce ai sa faci?

    1. bai de l-oi fi parasit pe x? ah un cocalar se zbate pe portiera… ce dlaguttzzz.. si totusi x?

    2. Mama da stai asa sa vezi ce super tare o sa fie cand ma duc sa vizitez Hong Kong. si chinezii aia au inceput sa mai creasca si ei de cand nu mai mananca atata orez. oh dar vai este unu mic si negru si aparent se da cu capul de volan si da pumni in claxon… ah Hong kong.. ce fain va fi.. ah ce buros e ala cu sabia care se apropie de usa mea..

    3. astepti linistita sa treaca pietonul, si mai zabovesti vreo 10 secunde sa bagi treapta 1 si sa dai drumu la ambreiaj.. mai mult asa pentru deliciul tau personal. Nu vezi in fiecare zi dobitoci gata sa faca infarct ca ai acordat prieoritate la trecere. cand trece pe langa tine, ii oferi galant un sarut in vand care il va face pe cocalar sa isi smulga cerceii si crucile de prin urechi si de pe unde le-o mai fi avand si sa le inghita de furie.

    Cata reply-u! :O iar am luat-o pe langa. live the damn present man! omoara cocalarul! choose life choose ASE! etc…

  2. Dear Bloghater :)

    In primul rand multa bafta la examen :)

    In alt doilea rand, stii bine ca nu m-am referit la ce faci.. ci la cine esti si cum simti.

    Si in niciun caz nu ma refer la faptul ca dai reset la tot. Altfel cine ramai? Iti ia restul vietii sa incerci sa te cunosti din nou (dupa ce ai facut cealalta parte aceelasi lucru si nu ti-a placut unde ai ajuns) si mi-e teama ca nu vei reusi. Nu.. pur si simplu sunt anumite momente care “atarna greu” intr-o parte sau in cealalta. Unii ii spun maturizare. Altii experienta de viata. Altii ii zic imunizare. Iar altii.. ii zic “boala”..

  3. Insa am uitat sa precizez 2 aspecte: 1. ai o imaginatie bogata :) ) si 2. multumesc de “prezentarea” privind sofatul :) )))

  4. :) da intradevar ( nici sa ma crestez cu EMO-lama nu mai stiu cum naiba au mai schimbat astia ortografia acestui cuvant ), stiu la ce te referi insa exemplul meu a fost destul de prost ales.

    ok hai sa vorbim de cine esti si cum te simti. stiu ca voi femeile sunteti atat de incredibil de stresate de felul cum apareti in ochii celorlalti ( in ochii celorlalte femei in special) incat la un moment dat pur si simplu uitati sa traiti pentru voi. Fac o generalizare idioata aici dar cel putin 70% din femei traiesc pentru trenduri, pentru a fi in pas cu moda, pentru a nu se rade te tine daca nu te asortezi perfect, pentru a face parte din gloata.. etc. Barbatilor le pasa mai putin de parerea celorlalti. Nu sar in sus ca ars daca cineva ma barfeste ori imi reproseaza ceva, mi se rupe fix in 14 ca tu crezi ca nu sunt imbracat dupa ultima moda sau ca uneori mai scapa o zi in care nu m-am ras etc… si toate astea nu pentru ca as fi nesimtit, dar ma simt mult prea bine in pielea mea ca sa ma intereseze ce nu iti convine tie.

    De ce nu te-ai simti bine despre cine esti si ce simti?

    1.Ok ai facut greseli in trecut! La dracu toata lumea face greseli [stiu ca pare de-a dreptul incredibil dar si eu fac (sunt perfect dar ma prefac imperfect sa nu ma rapeasca martienii infasurat in staniol de sandvisuri)]. Zii si tu acolo un MORTII MASII asta e, toti dam cu mucii in fasole! nu cred ca exista vreo fasole curata in lumea asta. Cum vrei sa te iubeasca altii cand tu nu te iubesti? :) ) Trebuie sa admiri ceva la tine, (bun sau rau)!

    2.Experiente putin placute in trecut? Da-le dracu! Si Superman se plangea cand il strangeau chilotii pe care ii purta peste pantaloni! Se vedea pe fata lui ca avea o mancarime groaznica zi de zi. Experientele trecute ii aratau ca se va irita mereu ori de cate ori va purta chiloti sintetici. S-a descurajat? Si-a plans de mila? Si-a tras vreo curva kriptoniana din aia? NU!!!! S-a facut baiat mai destept si a inceput sa poarte chiloti de bumbac!

    3. Am intalnit oameni care credeau despre ei insisi ca sunt “useless”. Daca poate faci parte din aceasta categorie, nu te ingrijora, este o criza mondiala de press-papier-e. Daca totul esueaza, iti poti gasi o cariera ca human press-papier. Nu poate da gres. Si te vei iubi ca pana si tu poti sta cu curu pe niste hartoage! uite un caine nu poate face asta, el ar face pipi pe ele! sau finetti.

    4. Ceilalti nu te plac. Ei si? Ce trebuie sa ajungi miss popularitate? Gandeste-te asa: nu te plac deci nu le esti indiferenta, deci orice ai face le vei atrage atentia si nu te vor placea in continuare. ceea ce inseamna ca vei avea atentia lor (negativa ce-i drept dar vei avea atentia lor). iar daca ai atentia lor poti face tot felul de lucruri revoltator de faine. exemplu: Gigi Becali. If all else fails, apuca-te sa te interesezi cum se construiesc biserici si toarna si tu una.

    5. Ceilalti nu se “joaca” cu tine? perfect, apuca-te si cere-le taxa de protectie ca sa ii lasi in pace sa se joace intre ei ca un stol de capre martiene.

    6. Nu ai prieten? Crezi ca e vina ta? Ai vibrator! ia-ti un caine! fa-ti abonament la o agentie de escort! daca chiar si chiar si CHIAR e musai, gaseste pe cineva sa te accepte asa scorpie cum esti si nu uita ca divortul iti poate aduce bani buni!

    7. Nu stiu ce ti-ar mai trebui sa te faca fericita. viitorul? nu te mai gandi asa mult la el sa nu ajungi precum Adam Sandler cu (zapand prin viata – zoom sau zap ii zicea parca)

    Mama iar am tocit tastatura! bai ce mama dracu e asta, se ia vopseaua de pe taste!
    Cum zicea un bun prieten de-al meau “capu sus si privirea dreapta frate ca macar asa mai vezi si tu un san, un sutien, in jos ce dracu vezi? esti asfaltofil? “

  5. eu nu am inteles asta:
    [...]anestezia in ro a fost folosita numai acum citeva luni. Îmi aduc aminte de o scurtă şi.. logică demonstraţie de acum câteva luni sugerată de primul român care a folosit pe teritoriul ţării noastre anestezia [...]
    Primul exemplu care imi vine in minte e mama – care a trecut printr-o operatie acum trei ani si a fost sub anestezie…
    Uhm, so?!

    • mai citeste inca o data. nu asta am zis.

  6. Fiecare ajungem intr-un moment in care vrem sa o luam de la capat…nu-ti renega trecutul, face parte din tine si din viitorul tau…nu fugii…ca nu ai unde…si asta ti-o spun din proprie experienta…toate trec, ranile se inchid…nici nu iti vei da seama cand vei uita multe lucruri din trecutul de care acum ceva timp vroiai sa scapi….creierul e mult mai bine gandit decat un calculator, nu are nevoie de system restore…

  7. Trecutul a fost candva viitorul cuiva si viitorul, apropiat sau indepartat, va fi trecutul cuiva. Asa ca daca le analizam separat ne indepartam de la sensul lor.
    Eu sincer nu as vrea sa sterg cu buretele tot, pentru ca asa cum ziceai si tu, ce am facut pana acum sunt eu. Viitorul inca nu poate sa tina loc de indentitae, pentru ca nu este atat de sigur, se pot intampla multe, poti sa o iei pe alt drum, poti orice. Tocmai d-asta, oricat ar sustine cineva….uite asa e viitorul meu, nu ai cum sa spui “el/ea este X si in viitor o sa faca asta.”
    Cat despre trecut… pff, da sunt multe chestii, de la capitole intregi in viata, pana la prostioare sau clipe de care nu mai vrei sa stii. Insa trebuia sa ne gandim inainte sa facem aceste lucruri, ca ele vor ramane in trecutul nostru. Iar faza cu carpe diem… pff ce bine ar fi daca ar fi atat de simplu. Sa ne traim viata clipa cu clipa si sa ne doara`n cot de ce-am facut sau de ce vom face… dar uite asa nu am evolua absolut deloc. Poate am fi niste spirite libere dar care nu vor trece niciodata de o aparenta. Depinde de puterea fiecaruia de a se accepta si de a putea sa duca in spate, toata viata, trecutul sau. Si eu fac lucruri “neintelese” ( din punctul meu de vedere) sau anormale ( din punctul celorlalti ) dar stiu ce fac… si am pastrat timp inainte sa le fac sau imediat cand am inceput … pentru a ma gandi cat de mare o sa fie greutate acestui lucru in trecutul meu, pe viitor.
    Cand spun cuiva ca am inceput sa gandesc fiecare actiune inainte sa o fac, trage imediat concluzia ca “ah, asta nu-si traieste viata!” Ba da, mi`o traiesc, mai mult decat altii si mai intensiv, si cu lucruri mai nebune, dar sunt pregatita sa accept orice consecinta, pentru ca am constientizat dinainte care este aceasta.
    Trecutul e asa de frumos daca invatam sa ni-l facem asa cum vrem. Da, se poate trai din trecut, atunci cand nu mai ai energie sa te gandesti la un viitor. Si da, se poate trai si din viitor, atunci cand nu ai fost in stare sa iti creezi un trecut de care sa te bucuri, dar este foarte greu sa iti ascunzi acest trecut, poate doar daca ai fost vreo leguma ( nu spun ca leguma n-are trecut :) )
    In fine, ar fi multe de spus despre clivajul trecut-viitor. Dar chiar cred, ca nu poti sa te bucuri de prezent, daca nu esti linistit cu trecutul si viitorul tau.

    • P.S. dau vina pentru eventualele greseli de mai sus sau pe incoerenta ideilor, pe ora 6 dimineata

  8. Un lucru de astfel tre sa-l stii
    maine niciodata nu va veni
    Traim doar azi prezentul zi de zi
    traim orbeste printre castele de jucari

    tizizu


Leave a Comment