Graham: It’s the sense of touch.
Ria: What?
Graham: In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We’re always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something
Police officer: You guys ok?
Ria: I think he hit his head
Graham: You don’t think that’s true?
Police officer: Stay in your car.
Ria: Graham, I think we got rear ended. I think we spun around twice, and somewhere in there, one of us lost our frame of reference. And I’m going to look for it.
Crash [2005]
Revenirea în Balcic
Ce frumoasă e România.. chiar şi în Bulgaria! (cu o singură diferenţă.. au drumuri chiar mai proaste decât ale noastre)
(prietenii ştiu de ce 
)
Punctul zero.
Întotdeauna m-am întrebat de ce nu o putem lua de la capăt cu adevărat după ce anumite evenimente s-au consumat ori după ce am conştientizat noi înşine o serie de aspecte care ne modifică simţitor viaţa/percepţia/raportarea etc. (mai mult…)
What Goes Around, Comes Around
His name was Fleming, and he was a poor Scottish farmer. One day, while trying to make a living for his family, he heard a cry for help coming from a nearby bog. He dropped his tools and ran to the bog. There, mired to his waist in black muck, was a terrified boy, screaming and struggling to free himself. Farmer Fleming saved the lad from what could have been a slow and terrifying death. (mai mult…)
Din seria BD: “Ce facem când găsim pe stradă…”
… un motociclist căzut în intersecţie? Nu încercaţi să-l ocoliţi, ajutaţi-l!
Acum două zile eram într-o intersecţie, la volan, pe un drum secundar. Trebuia să fac la stânga.
Pe drumul principal, ceva mai departe de mine, era o tipă pe motor (mare, frumos şi rosu.. dar greu al naibii). Tipa încetineşte înaintea trecerii de pietoni şi atunci eu o zbughesc pe linia de tramvai. Însă, în timp ce traversam acea jumătate de bulevard, nu ştiu de ce, dar mă uitam la ea. Atunci am observat o mişcare nefirească. Nu ştiu dacă era începătoare sau pur şi simplu a fost neatentă. Cert e că a mişcat din ghidon (sau cum i-o zice) în timp ce mai avea niscai viteză. Rezultatul a fost evident: gagica a “planat” în faţă, peste motor. S-a dus vreo 2-3 metri pe burtă. A avut noroc că maşina din spatele ei a frânat la timp.
În timp ce aşteptam să mi se acorde prioritate, o văd că se ridică destul de repede şi că fuge după nişte bucăţi de plastic din cască. Îmi zic că e ok. Deschid geamul şi strig către ea dar nu mă aude. Apoi observ cum singură se chinuia să ridice mastodontul ăla de motor din milocul drumului şi nu reuşea.
Între timp, şoferii din spatele ei formează o coloană şi încep nervoşi să claxoneze ca demenţii. Alţii încearcă să o depăşească pe linia de tramvai. Toate astea.. în timp ce ea nu reuşea să ridice hurdubaia.
După ce am tras o înjurătură, îndrept maşina pe linia de tramvai, pun avarie (toanta de mine lasă maşina pornită.. noroc că nu a fost un deştept prin preajmă că putea să fugă cu ea..) şi ţâşnesc spre ea. Era să mă calce unu din şoferii nervoşi că.. nu puteau trece de tipă. Amandouă (apoi vine şi un pieton de prin preajmă) ne-am chinuit să ridicăm motorul ăla şi să îl scoatem din drum. Tipa era în mod evident şocată, dar nu avea decât câteva julituri (era bine echipată).
Toate astea s-au întâmplat în nu mai mult de 10 secunde.
Apoi îmi aduc aminte că am lăsat maşina deschisă şi întorc capul… şi ce observ? Că sensul celălalt era blocat.. de mine ) Aşa că o las pe “actriţa principală” cu respectivul domn şi fug înapoi la maşină. Însă m-am mirat că nimeni nu claxona pe partea cealaltă. Erau 2 tramvaie care aşteptau, iar pe banda de mers era coloană.
După şocul iniţial cu tembelii care erau nervoşi că pierdeau 20 de secunde din viaţă (în loc să ajute!!!), am mai avut încă unul. De fapt, eu blocam doar tramvaiele, nu şi maşinile. Dar maşinile opriseră şi stăteau ca la spectacol, asemeni şoferului de tramvai. Lumea admira iar eu eram aproape blocată. Mă simţeam într-o piesă de teatru ieftină şi proastă. Îmi revin, mai trag o înjurătură sănătoasă, mă urc în maşină şi pornesc spre casă.
Deci.. cât de cretin poţi să fii? Hai.. caramba!
