Grr.. mrr.. err.. (muvi)

În uichendul de 1 mai am plecat cu niște prieteni prin minunata patrie. Să o văd și să mă bucur de ea (ceea ce s-a și întâmplat). Dar când m-am întors și am aruncat un ochi pe unele bloguri (sau la teveu), m-au apucat nervii. Peste tot apăreau poze care mai de care mai dezgustătoare: „cum e românu’ ”, „cum e Românica” și ce au văzut ei când au plecat să se distreze. Era o distanță aproape cosmică între ce văzură ei și ce văzurăm noi. Parcă erau două țări, fără vreo legătură între ele.

Nu mai pot cu oamenii care văd doar răul în lume! Nu mai pot, mor cu ei de gât! (De fapt e greșit spus „în lume”. Trebuia să zic „în țară”)

Cum naibii poți să ajungi atât de sărac cu duhul, atât de pesimist, atât de frustrat și complexat, atât de.. mizer încât să vezi în jurul tău numai ce e urât, numai ce pute, numai ce îți provoacă reacții viscerale.. și să le și promovezi ca fiind generale, adevărata realitate în care ești forțat să trăiești. Băi, frate! Dacă România-ți pute chiar așa de tare, emigrează acolo unde zici că-i „cilivizație”, „bine și frumos”, „curat și valoros”. Du-te, că n-avem nevoie de tine p’acilea. Mai bine să fie mai puțini.. dar să merite „momentele de răsfăț” oferite de natură, secunde gen „time-machine” în preajma locurilor care pulsează cu energie și istorie, clipe în care ți se face pielea-de-găină când aflii cine ești.

De ce oamenii ăia pot și tu nu? D’aia le merită, pentru că le observă. Iar observatul e primul pas spre „grijă”. Degeaba critici dacă nu ai o valoare în spate. Degeaba imortalizezi scene de groază, de care ar trebui să ne fie rușine dacă nu propui o variantă care ar putea să schimbe acea fărâmă de realitate. Degeaba îți „pute” dacă n-ai dat vreodată de „mireasma” a.. orice (take you pick) doar pentru că.. ai avut „nasul” înfundat.

Degeaba. Așa că pleacă!  Hai.. caramba!

O mică poveste (însă două sfaturi: apăsați butonul HQ pt un plus de calitate a imaginii și.. dați mai tare, să se-audă greierii 🙂 )