Zoe, Nichita şi.. încotro ne îndreptăm?
Un articol (ca multe altele) cu un scop precis de deconstrucţie. Pe faţă. Atât de pe faţă că îmi vine să.. Mă abţin. Îl voi comenta.. tot săptămâna asta când o să am niţel timp. Pentru cei care mai deschid o carte din an în Paşte (care nu e de comentarii sau biografia lui Sexxy Brăileanca) articolul este revoltător. Pentru restul.. este, în sfârşit, adevărul revelat! Printre indivizii supraapreciaţi, dna profesor universitar Zoe Petre (care ne reface – ca să nu zic că falsifică – istoria fără pic de.. jenă sau ruşine), se află şi Nichita Stănescu.
Şi pentru că tot este un personaj mediocru, supraapreciat în mod intenţionat (în detrimentul adevăraţilor) şi care dăunează grav substanţei.. societăţii civile, vă propun două creaţii aşa, ca de noapte bună. Hotărâţi voi.
Hai.. caramba, dna profesor Zoe Petre! Să vă fac cadou un volum cu scrierile lui Platon? Se pare că (printre alţii) v-a scapat şi nenea ăsta.
Poem
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...
(Din volumul „O viziune a sentimentelor”, 1964)
Poem – Tu plutesti…
Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.
(Din volumul „Dreptul la timp”, 1965)
Ce-am aflat într-un singur uichend
Nu am timp să scriu pe îndelete.. probabil ca voi “completa imaginea” în săptămâna ce vine. Însă, pe scurt, am aflat că:
- e foarte adevărată zicala prost să fii, noroc să ai!
- Iaşiul este un oraş curat, unde viteza nu este supărătoare şi griul nu îţi înceţoşează privirea
- poliţia română, prin reprezentanţii săi de seamă, este absolut incapabilă, indiferentă, neprofesionistă, rea-voitoare, slab dotată şi lista poate continua
- poţi să vrei tu oricât.. dacă e să nu se întâmple, nu se-ntâmplă şi basta!
- degeaba faci drumuri şi încerci să fugi, că tot nu scapi
- o groază de monumente, biserici, locuri ce ţin de identitatea noastră sunt călcate, zi de zi, în picioare
- există Dumnezeu (dacă mai aveam vreodată vreo îndoială) şi lucrează în lume..
- tehnologia este dispensabilă
- nu există coincidenţe
- oriunde te-ai duce, discursurile se cionesc extrem de interesant
- povestea moşului şi babei posedă actualitate
- oricâtă experienţă de viaţă poţi spune că ai, oamenii încă te pot uimi (ori prin stupiditatea excesivă, ori prin bunăvoinţa fără de margini)
- dacă vrei să ceri indicaţii, în mod cert nu o vei face în Iaşi (valea care-i de fapt deal/stânga care de fapt e dreapta/5 minute care sunt de fapt 30, etc.)
- avem o ţară superbă (din nou.. dacă aveam vreo îndoială)
- ultimul lucru.. nu sunt zdravănă şi, din păcate, nu există leac
e cu morală..
Miezul nopţii
Zise mortul către viu:
“Viule, de când te ştiu,
Tot sărac, fără sicriu”.
Zise viul către mort:
“Am, dar nu-mi place să-l port”.
.. şi făcu atac de cord.
Sfat
Fereşte-te să cazi din tine –
E înălţimea de la care
Cel ce alunecă, iubito,
Aproape totdeauna moare.
(Spiridon Popescu)
Făt Frumos din Lacrimă
Hai.. caramba! La cine mă refer? Păi.. la toţi cei cu “continuitate” în sistem.. îi bag în aceeaşi “găleată”.
Mesaj preluat de aici.
Mesaj creştin eminescian: eliminat dintr-o adaptare radiofonică?
Un român din oraşul american Newark, statul Delaware, a trimis o scrisoare deschisă către Radiodifuziunea Română despre cum o adaptare radiofonică elimină mesajul creştin din basmul “Făt-Frumos din lacrimă” de Mihai Eminescu, transmite Romanian Global News, care citează forumul România-USA. (mai mult…)
Cutia pandorei
Da, chiar faină tipa
Am închis într-o cutie
Aparent definitv
O fotografie
Făcută fără niciun motiv
Şi tot nu te uit.
Am strâns cărţile tale
Aparent definitv
Ca să le arunc în Mare
Fără niciun motiv (mai mult…)
O lună.. pătrată
Spre ruşinea mea, abia acum am aflat de o “tânără speranţă” a folkului românesc. Merită ascultată.. are o voce liniştită şi plăcută.
Din câte am înţeles, pe 28 martie, la ora 19:00, găzduită de teatrul Ion Creangă, Alina Manole va lansa Luna pătrată, “un album de folk-jazz care vorbeşte despre îndrăgostiţi teribili care împart luna, despre amante-înger şi iubiri neconvenţionale, despre prieteni vizibili sau interziși, într-o manieră ce poartă marca originalităţii artistei în spaţiul muzical actual.” Distracţie plăcută!
Opus
Unul din cei mai mari pianişti români, Radu Lupu interpretând Mozart, Piano concerto no. 19 – K459 – I mvt. Allegro vivace
şi Vladimir Horowitz, o adevărată legendă a secolului al XXlea (cum poate mângâia clapele alea!) interpretând Liszt, Consolation No. 3
Altă petiţie..
Apropos de un post mai vechi, primit pe mail de la Angelica Iacob, Consultant principal Reţeaua Naţională a Muzeelor din România:
Salvaţi Iconostasul de la Cotroceni!
Reteaua Nationala a Muzeelor din Romania va solicita sprijinul in calitatea dvs. de beneficiari directi ai expozitiilor Muzeului National de Arta al Romaniei, precum si ai programelor educative organizate de Sectia Educatie, Comunicare, Proiecte Culturale si Marketing. Si mai ales pentru ca ati avut ocazia, alaturi de specialistii in educatie ai MNAR, sa intelegeti cat de importante sunt conservarea si restaurarea operelor de arta!
Publicul care doreste sa contribuie la salvarea Iconostasului de la Cotroceni este invitat sa se documenteze asupra situatiei si, daca este de acord cu opinia noastra, sa semneze petitia online deschisã de RNMR, care poate fi accesata la adresa http://www.petitieo nline.ro/ petitie-p4741304 6.html (mai mult…)
Uneori, un simplu cuvânt.
Preambul
Săptămâna trecută mi-a fost dat să văd cele două filme menite a promova imaginea României peste hotare (în Spania şi Italia). Când am aflat că 4 milioane de euro au fost cheltuiţi de Guvernul României pe campaniile ce conţineau aceste scurt metraje mai-mai că mă umfla plânsul. Nu numai că „forma” era deranjantă, dar şi conţinutul… au, mamă, ce era acolo! Poleiala asta dată pe „deasupra” nu era, de fapt, un produs al românaşilor spilcuiţi (care ar trebui să ştie cel mai bine cine/ce sunt astfel încât să-i lumineze şi pe alţii) ci era „bibilită” şi „cosmetizată” de străini, adică de italieni ori spanioli. În mod cert oamenii ăia aveau propriile lor filtre, concepţii, valori şi alte-alea (= „maxime”) care evident că denaturau imaginea de promovat a României. Practic, în numele bunei asimilări, ei creau o cu totul altă percepţie. De fapt cuvântul potrivit era „fabricau”. E adevărat, în esenţă, e o concepţie sănătoasă. Nimeni nu ştie mai bine cum receptează poporul (sau audienţa) italian(ă)/spaniol(ă) decât nişte indivizi care aparţin tocmai acelor naţii şi care-s buni pe partea asta a documentarelor. Dar nu te poţi juca în halul ăsta cu imaginea ţării, că apoi o dai în altele. Nu poţi cu un simplu focus grup, la final, să accepţi ceva străin ţie. De fapt, ce prostii îndrug eu aici? Normal că poţi.. dară îl ai pe Patapievici şef la Institutul Cultural Român care nu face decât să publice în afară cărţile lui Pleşu (pe care tot ei le cumpară!).* Ba mai mult, ai ministerele, institutele şi mediile academice poluate de mici patapievici, liiceni-daţi-cu-creme şi pleşi-minunaţi-c-au-ajuns-hodoronc-tronc-miniştri. Degeaba îi zici brand de ţară dacă tot îţi bagi picioarele (scuzaţi expresia). Of, iar m-apucă damblaua..
*şi nu spun asta că aş avea o problemă cu ei, ca persoane (poate nici chiar ca gânditori); eu mă refer la treaba asta strict funcţional, în termeni de eficienţă, utilitate, eficacitate, originalitate, calitate, specificitate etc..
În fine, nu despre asta vroiam să vorbesc, (mai mult…)
Taie şi spânzură.. economically speaking
Întrebare de baraj. Nu ar fi mai logică o măsură economică anti-ciclică? Adică atunci când statul ţi-e pe plus, să nu investeşti ca tălâmbul încontinuu, ci să faci nişte economii. Să pui “la ciorap”, pentru vremuri negre. Şi atunci când ai ditai criza-n faţă, să te apuci să investeşti, nu să îţi nenoroceşti populaţia şi mai tare…
Ori sunt eu dusă cu pluta, ori sunt ei. Şi pentru că ei ne conduc, sper că eu sunt aia “defectă”.
Criza taie din bursele studenţilor
Autor: Daniel Dancea Data: 19 mar 2009
Suma alocată de la bugetul de stat pentru bursele studenţilor de la UVT a scăzut cu 16%. Tinerii sunt nemulţumiţi că eforturile lor pentru a obţine rezultate bune sunt răsplătite mai prost decât anul trecut.
Studenţii se bucură de fiecare bănuţ pe care-l pot primi. Cei care reuşesc să obţină o bursă de studiu au puţine alte venituri pentru că nu pot să îşi găsească între timp şi un job. (mai mult…)
Invitaţie – lansare de carte şi cd
Patriarhia Română
Fundaţia Naţională pentru Românii de pretutindeni
Biblioteca Metropolitană Bucureşti
Centrul pentru Studierea Românilor de Pretutindeni
Romanian Global News
Centrul de Presă Basilica
Centrul de Geopolitică şi Antropologie Vizuală
Centrul European de Studii în Probleme Etnice
Miercuri, 18 martie 2009, ora 13:00, la Palatul Patriarhiei se vor lansa:
- lucrările Şcoli şi biserici din Peninsula Balcanică. Documente (1918-1953) şi Schituri si chilii romanesti de la Muntele Athos. Documente (1852-1943)
(prof.univ.dr. Adina Berciu şi prof. Maria Petre din Arhivele Naţionale şi Arhivele Diplomatice ale MAE)
- Volum multimedia pe CD Aromânii: parcurs istoric şi prezent (prof. univ. dr. Radu Baltasiu şi lect. dr. Emil Ţîrcomnicu) (mai mult…)
Într-o librărie din centrul Bucureştiului…
Un domn pe o lădiţă de plastic..
.. şi oferta variată, de toate pentru toţi:
“De n-ar fi ochi şi sprincene, n-ar mai fi păcate grele”
Tudor Gheorghe.. una din marile noastre valori care se “bucură” în continuare de statutul oferit cu graţie de Ministerul Culturii: ignorat cu acte-n regulă şi parafă culturalo-imbecilă .. dar las’ că Dumnezeu-drăguţul e sus şi vede..
Sa fiu câine-n patru labe
De nu ţi-oi da două palme
Două palme bărbăteşti
Să te-nvăţ cum să iubeşti…
De n-ar fi ochi şi sprâncene
N-ar mai fi păcate grele, mai
“La Ciolpani la crucea nalta” şi “Geaba lele“
Happy dancing paws
Iei una bucată melodie ritmata: Olivia Newton John & John Travolta – You’re the one that I want
Iei una bucată câine: Golden Retriever deştept-foc
Iei una bucată tanti nebunatică
Le aduci laolaltă şi-ţi iese.. asta! Enjoy!
Holograf, Primăvara începe cu tine
Ia-o / ia-l de mână, scoateţi amândoi de la “ciorap” banii strânşi, mergeţi la Sala Polivalentă pe 31 martie şi sărbătoriţi venirea primăverii împreună.
INFO:
Trupa Holograf a lansat în premieră cea mai nouă piesă, “Primăvara începe cu tine”, la Europa FM, vinerea trecută, în cadrul emisiunii Europa Expres.
Concert: Sala Polivalentă, 31 martie, ora 19:30
Biletele: pot fi achiziţionate online sau din magazinele de specialitate, la următoarele categorii de preţuri: 100, 80, 60, 50 şi 40 de lei.
Din nou luăm în discuţie diferenţele dintre “specii”.
La un curs al prof. S.C aflăm de existenţa unor studii* ce demonstrează că femeile răspund mai repede şi mai puternic la stimuli de tip olfactiv… în timp ce bărbaţii au dezvoltat o reacţie mai puternică la elementele de tip vizual. Bun, de acord. Chestiunea aceasta, să zicem, poate fi observată şi catalogată drept “regulă” (cu excepţiile nelipsite) dacă ne uităm mai atent în jurul nostru.
Dar ce te faci când.. stimulii ăştia se împletesc? Ba mai mult, când şi restul “ies la joacă”? Stai să vezi atunci ce stări, emoţii, sentimente şi gânduri ies la iveală! Doamne apără şi păzeşte.. că atunci cifrele nu te ajută nici cât negru sub unghie. Iar aici nu prea mai contează dacă este un El sau o Ea. (Vorba lui Noica: “Dragă, Sanda, am venit să te scot din statistici”).
*că tot n-au oamenii ce să facă şi-atunci purced a studia; ei chiar nu înţeleg că realitatea e mai presus de numere, corelaţii şi ipoteze.
Trianon.. un adevărat fix.. pentru cei ce învaţă selectiv istoria
Hai.. caramba aşa zise elite conducătoare ale statului român, neinteresate de protejarea intereselor naţionale! Cum te dai tu mare că eviţi confruntările directe? Prin neacordarea autorizaţiei de aterizare la Târgu Mureş a preşedintelui ungar? Pffff…păi aşa se face treaba? Nah.. drept dovadă că mai mult ne-aţi pus ţărână-n cap, indivizi incapabili, făr’ de imaginaţie şi cu gură mare ce sunteţi!
Hai.. caramba Marko Bela & co! Adică cum vine asta dom’le? La mine-n ţară îţi permiţi să spui aşa ceva în mod repetat de-a lungul anilor şi să nu păţeşti nimic? Ce baftă avem! Mare baftă că nea’ Boudon ne-a lămurit cu “efectele perverse” şi nea’ Eminescu cu “pătura superpusă” (de care nici măcar liderii maghiarii nu scapă).. aşa pot să stau cât de cât liniştită că nu se va întâmpla nimic spectaculos în viitorul apropiat pe meleagurile noastre.
Cum de îmi permit tonul antidemocratic, netolerant şi naţionalist “îmbrăcat” în cuvintele astea (a nu se înţelege că am ceva cu ungurii.. ci doar cu ăia care nu-şi văd de treaba lor)? Păi, dacă e chiar aşa greu de priceput, ascultaţi albumul lui Tudor Gheorghe Mie-mi pasă. E cel mai simplu şi zău de nu este una din cele mai pertinente “analize” a politicianismului şi a crizei identitare care ne dau târcoale după ‘89. Iată o mostră:
“Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii.N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.” (T.G.)
Pentru mai multe detalii privind “ciocnirile” româno-maghiare de felurite intensităţi, urmăriţi blogul lui Dan Tanasa, un tânăr făr’ de odihnă, care-i “plezneşte” respectuos ori de câte ori îşi iau nasul la purtare.
Marko Bela: ‘Cuvantul romanesc «niciodata» va insemna «in curand» in maghiara’
un soi de.. deja-vu
.. Ţara arde şi… baba se scarpină .. fix ca pe vremea lui Ceaşcă. Hai.. caramba, nea’ Boc (& co)!
Boc ornează Palatul Cotroceni cu patrimoniul Muzeului de Arta al României
Gardianul, 13-03-2009
♦ Printr-o hotarâre de guvern adoptata la sfârsitul lunii februarie, premierul Emil Boc vaduveste patrimoniul Muzeului National de Arta al României de o serie de obiecte religioase de o valoare inestimabila. Aceste obiecte urmeaza ca, incepând cu luna aprilie, sa intre in administrarea Administratiei Prezidentiale. Drept consecinta, patrimoniul Muzeului de Arta urmeaza sa fie diminuat cu valoarea de inventar a bunurilor in cauza. In anexa hotarârii se modifica termenul si se prevede ca aceste obiecte urmeaza sa intre in proprietatea Administratiei Prezidentiale (mai mult…)
E-un “nu ştiu ce” ş-un “nu ştiu cum”
De-or trece anii…
De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăce,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un “nu ştiu cum” ş-un “nu ştiu ce”.
M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, “nu ştiu cum”.
De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăce;
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i “nu ştiu ce”.
Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum…
În taina farmecelor sale
E-un “nu ştiu ce” ş-un “nu ştiu cum”.
(M.E.)
Românii din Italia, “apăraţi” de Umberto Eco
Hai.. caramba aşa-zise elite conducătoare ale statului român!
Hai.. caramba aşa zise elite democratice şi tolerante ale statului italian! Aţi uitat cum ne-aţi tras de urechi acum câţiva ani spunând că nu suntem în stare să ne rezolvăm problemele cu ţiganii. Nah! Că acuma şi voi vă dovediţi incapabili în a trata cu “cetăţenii comunitari”(şi aici includ toţi cetăţenii non-italieni, de toate naţiile şi etniile). Doar că acuma o luarăţi pe arătură.. atât de rău încât ajungeţi să faceţi grave confuzii cu consecinţe dintre cele mai dramatice.
.. şi hai.. caramba infractori, de-orice naţionalitate o-ţi fi voi!
Adevărul, 9 mar 2009
Autori Cornel Toma, Alexandra Stuparu
Reputatul filosof a publicat un editorial în care îşi ironizează subtil compatrioţii, „orbiţi“ de manipularea presei. Subiectul „romeni“ (n.r. – românii) a depăşit în Italia spaţiul alocat ştirilor obişnuite şi a devenit temă pentru emisiuni de divertisment, talk-show-uri şi editoriale.
