Plagiat.. competenţă.. e vreo diferenţă?
Zilele trecute, în sfârşit, am început să scriu la licenţă.. da, este foarte târziu, ştiu.
Însă ceva ciudat s-a petrecut. În capul meu, trei chestiuni au căpătat un caracter simultan, aproape straniu. În timp ce completam un formular prin care declar că îmi asum răspunderea pentru conţinutul lucrării, mi-am adus aminte de postul foarte bun al lui Ciutacu cu privire la declaraţiile preşedintelui Băsescu (referitoare la calitatea învăţământului superior versus calitatea propriei “fătuci”)… şi apoi îl aud pe neica Grigore Leşe, în căşti, spunând următoarele:
“Domne, sunt solişti şi să ştiţi că m-am deşteptat de când îs între două drumuri Cluj şi Bucureşti.. dom’le cei care preiau melodiile trebuie să aibe puterea să spună de unde ştiu textu’ şi din ce suflet de om vine“.
(Extras din varianta live a melodiei Nu-i lumină nicări)
Superbe cuvinte, nu? Dar stau şi mă gândesc.. atunci cum pot eu să îi privesc în ochi pe colegii mei care şi-au cumpărat lucrările şi nu au nici o grijă? Cum pot să vorbesc cu cei care, de-a lungul facultăţii, s-au confruntat cu situaţii de plagiat dar au scăpat cu basmaua curată? Cum poţi să îţi menţii principiile când cei din jur fac fără conştiinţă unele lucruri şi sunt promovaţi datorită lor - ca să nu mai vorbim de pedeapsă? A devenit mediul academic doar un mediu propice pentru “paraziţi”? Pentru cei descurcăreţi? Ne învaţă acuma doar cum să supravieţuim într-un mediu “otrăvit” şi în loc de şcoală ne oferă o “şcoală a vieţii” corupte? Sper din suflet că nu.. încă sunt înconjurată de oameni care vreau să cred că nu sunt excepţii de la regulă, ci REGULA în sine. Dar exemplele de mai sus sunt doar din “aria” cea mai restrânsă şi accesibilă mie..
Ce s-a întâmplat cu acea ierarhie a competenţelor şi a valorii? Vorbele unor oameni dragi mie sau cuvintele din cărţi prăfuite pe care nimeni nu le mai bagă în seamă (că deh..sunt retrograde, fasciste, comuniste, naţionaliste sau Dumnezeu ştie cum mai sunt numite) mai aduc în discuţie ceva posibil/realizabil sau.. mereu totul a fost aşa de strâmb? Zicea nenea Durkheim că normalitatea vine odată cu practicare acelui fapt de o majoritate.. păi şi-atunci eu mi’s anormală?
..cred că o să revin mai încolo cu alte câteva însemnări.. numai să am timp.. am cam intrat în panică 
Dar un lucru e cert: cei ce fac asta acum, o vor face şi mai încolo cu aceeaşi lipsă de vinovăţie, obţinând aceleaşi foloase “de după”. Sunt sigură că, peste ani, anumiţi colegii de-ai mei vor ajunge în acest fel în poziţii sus-puse(bine.. mai este încă o categorie de oameni care ajung acolo şi care aleg o cale diferită ca drum dar construită cam în acelaşi mod.. vom avea o “discuţie” pe viitor).
Uite-aşa ajungi repede la răspunsul următoarei întrebări: de ce sunt atât de frustraţi intelectualii în genere (inclusiv cei ce sunt neştiutori de carte dar care au acces la un alt tip de cunoaştere şi cărora le pasă..).
Este atât de trist.. dar, momentan, tot ce-mi rămâne de făcut e să spun Hai.. caramba, domnilor, doamnelor şi domnişoarelor care promovaţi şi sunteţi promovaţi în “spiritul” acesta comprador, egoist şi fără de substanţă! şi să-mi văd de treabă.. pentru că este multă şi înspăimântătoare, dar parcă mai terifiant e să întorc spatele..
The URI to TrackBack this entry is: http://ovidiana.wordpress.com/2008/05/01/plagiat-competenta-e-vreo-diferenta/trackback/
toata lumea trebuie sa termine o facultate, nu?
Hmmm.. Chiar dacă era un comentariu cu o tentă de ironie, răspund la obiect: NU. Nu ader la ideea învăţământului de masă, ba chiar sunt împotrivă.
nu e elitista si nesociologica asemenea atitudine fata de niste oameni care platesc o taxa pentru un invatamant in care selectia s-a facut (si se face) preponderent pe criterii de cumetrii si alte prietenii, amicitii, traduceri, formulare si transport cu masina?
Nu prea pricep partea cu “nesociologică” dar in fine..
Însă gândeşte-te.. de ce avem nevoie de tot mai mulţi bani? Pentru că apar tot mai mulţi studenţi care au nevoie de spaţiu, instrumente şi resurse. Dacă s-ar păstra proporţiile normale, banii ăia ar putea fi folosiţi în alte scopuri. Nu toţi trebuie să fie “telectuali” şi nu toţi au vocaţia/înclinaţia către acel ceva. Nu zic că nu trebuie să avem cu toţii aspiraţii, Doamne ferească.. dar totuşi!
Eu sunt pentru un învăţământ de tip meritocratic, sunt pentru o “luptă” între inteligenţele şi caracterele ce dovedesc niţică voinţă de a face ceva, o luptă care să aibe un caracter modelator şi nu unul distructiv.
Sunt conştientă că dacă totul ar fi “pe bune”, cel mai probabil nici eu nu aş avea ce căuta într-o promoţie de maxim 50 de oameni per an de studiu… sau poate că din contră, acea bătălie pentru un loc pe băncile facultăţii m-ar determina să lupt şi mai tare, să învăţ şi mai multe ca să-l merit. Despre asta este vorba.
Altfel cum vrei să se concentreze substanţa dacă este împărţită-n mii picături atât de depărtate unele de celelalte? Ne putem compara noi cei peste 4000 de viitori licenţiaţi doar în anul ce se va încheia (când cererea de sociologci nu depăşeşte 10 oameni per promoţie la nivel naţional) cu generaţia părinţilor noştri? Ei erau maaax 100 de studenţi pe ţară - dar şi ce studenţi!.. Âla care avea 10 se compară cu cei care au 10 acuma? Şi să nu mă iei cu porcăriile gen aveau note mari că erau comunişti şi cu partidu’..
La ei, cei mai buni din Timişoara se ştiau cu cei din Cluj, Iaşi sau Bucureşti. Formau o comunitate închegată, organică aproape, un grup de lucru care putea dovedi utilitate şi se “antrenau” reciproc. Organizează întâlniri, ştiu unul de altul, îşi împart “sferele de influenţă” şi recunosc amprenta muncii unuia sau altuia. E cu totul altceva. Pe când noi.. noi ce? D’abia ne cunoaştem colegii de facultate, darămite pe cei din ţară. Nu domne.. noi fugim să facem 10 facultăţi, să avem un job şi un/o prieten/ă în acelaşi timp, avem pretenţii în ceea ce priveşte salariu, statusul etc când, de fapt, nu ştim nimic şi suntem doar “descurcăreţi”.
Şi pe de altă parte.. ce poţi să ceri de la un profesor căruia îi trec “prin mâini” mii de studenţi în 2-3 ani? Îl crezi capabil de performanţă? Poate da el ce e mai bun dintr-însul? Clar nu. Aşa pierd şi cei care sunt de drept acolo, şi cei care vor doar o diplomă ca să “mănânce şi gura lor ceva”.
De ce toţi să facă facultatea? Pentru că e democraţie, că suntem iberi etc? Adevărat, cel puţin în teorie democraţia este sistemul de guvernământ în care toată lumea face ce vrea. Da vine un tip Bergson care zice că deşi democraţia e unicul sistem compatibil cu libertatea şi demnitatea umană, are un mare defect: este incapabil să ofere o metodă reală, eficientă şi cu finalitate de selecţie a valorilor.. NUMĂRUL NU E CRITERIU!
Aşa că.. hai cu diplomele pe bandă rulantă, să fim toţi “cu scaun la cap”, în timp ce pământul rămâne nelucrat (fugim toţi la oraş), restaurantele fără chelneri (că toţi sunt manageri), toţi sunt ingineri şi nimeni nu mai e muncitor, toţi sunt politicieni şi nimeni nu mai e acolo să măture străzile după ce-şi aruncă pe geamul de la jeep chiştoacele etc.. toţi vrem să fim oameni de ştiinţă.. dar nu e mai corect să ne întrebăm înainte: care o să fie contribuţia noastră reală pentru societate/comunitate/ţară dacă intru în acel sistem? Nu domne.. dacă zic deştepţii de la Bologna că învăţământul de masă trebuie promovat, că facultatea trebuie să se scurteze tot mai mult aşa să fie!(a propos.. înainte sociologia se făcea timp de 5 ani.. mari genii ieşim noi după 3, nu? Intrau 15 în an şi ieşeau 4-5). Asta e doar egoism, individualism sau spălătura pe creier.