“Adevăratul popor sunt oamenii, care s-au deprins să tacă (…), sunt oamenii simțirilor fine, care au datina să nu flecărească.“
(N.Iorga, Ce e Patria? – Conf.1910)
Adevăratul popor…
The URI to TrackBack this entry is: http://ovidiana.wordpress.com/2008/03/31/adevaratul-popor/trackback/
Patriotismul se simte si se manifesta atunci cand e necesar, adica in fiecare zi. Ce rost are sa-i spui unei femei ca o iubesti, zicerea lui Eliade, in conditiile in care actele si atitudinea ta exprima dragoste. Ar fi redundant. Conu’ Mircea nu stia insa – sau o stia foarte bine, dar se revolta si face pe nestiutorul – ca unei femei ii place sa o si auda, sexul slab adorand sa fie mintit. Ganditi-va la complimente! Toate au ceva exagerat, care nu exista adica.
As spune, aderand la gandul lui Mircea Vulcanescu, pe care-l parafrazez insa, ca fundamentul patriotismului e autohtonismul, nu nationalismul; primul se simte, nu-ti poti imagina viata in alte cadre sufletesti, spatiul mioritic inconstient zgandarind si imbiband cu dor simtirea celui plecat departe, cata vreme nationalismul e mai degraba cognitiv, presupunand o permanenta raportare a specificului unei natiuni, pe care cel ce face comparatia se presupune ca-l stie – ceea ce inseamna ca trebuie sa fii mai intai autohtonist inainte de a fi nationalist -, la ceea ce-i e caracteristic neamtului, francezului, rusului etc.
A vorbi despre patriotism si a nu fi patriot e ca si cand ai vorbi despre Dumnezeu fara a crede. Prin urmare, patriotismul filosofic e unul periculos, excedentul de forma si deficitul de continut, inactiunea adica, fiind caracteristicile sale. Singurul patriotism veritabil e cel cladit pe un autohtonism sanatos, sentiment ce indeamna la actiune, la fapte, la valorificarea existentei, vorba lui Nae Ionescu. Nu la vorbe si discutii, cum procedez eu.