… este cum poate el să treacă prin decădere, prin dezechilibru fără să fie afectat şi să se întoarcă într-o lume rânduită, cu proporţii reale… într-o ordine firească. Cel mai mare dezechilibru provine însă… din faptul că omul nu îşi mai ştie locul în lume. De aici şi până la etnocentrism nu mai e decât un pas… are senzaţia că locul lui este cel mai important, că el merită tot respectul.. că nimeni nu mai e ca el. Domne… el este CEVA… el este CINEVA… nu e doar un orişicare… ci o individualitate… el e… sofisticat! DA CINE ESTI TU, MA?
Astfel de persoane sunt peste tot prin jurul meu… de pildă, în instituţii sunt şefi care suferă îngrozitor pentru că ei vor funcţia cutare ori cutare cu o ardoare de nedescris; persoane care cred că dacă au citit 5 cărţi sunt îndreptăţite să vorbească despre toţi şi toate; studenţi permanent nemulţumiţi din cauza unor fleacuri ; profesori care-și pierd vocația și rămân „activi” doar la nivel de discurs… şi altele şi altele…
Altminteri spus, de fiecare dată când nu îţi înţelegi locul TĂU în lume, de foarte multe ori îţi iroseşti acea şansă de a face ceva bun cu viaţa ta. D’asta există în viaţă mulţi oameni care se irosesc aiurea-n tramvai… a şti care îţi este locul în lume este singura putere pe care TU o ai, ori aici, pesemne, ajungi foarte greu din postura omului laic…
Alternativa modernă spune că TU eşti măsura tuturor lucrurilor, însă, dacă deschizi bine ochii, poţi vedea că realitatea te contrazice. Şi atunci, e simplu. Nu ai dreptate. Chiar de e vorba de un lucru minor, atât de mărunt dar suficient cât să nu se încadreze “tiparului”, întreaga ta filozofie este dată la o parte şi nu ai ce face… însă… cum ajungi să vezi?
Poate că, într-un sens, noi – oamenii moderni – trăim în cealaltă lume… tărâmul de dincolo… cel prezentat în basmele şi mitologia românească… o lume în care găseşti oameni cu 7 capete, pe Ghionoiaia, zmei ş.a. Aici, bucuria e prea mare, tristeţea prea adâncă, viaţa îşi pierde temporalitatea şi omul locul. Rostul mitului şi basmului este de a-l educa pe om să traverseze acest tărâm… pentru a salva… pentru a se salva şi, mai apoi, pentru a se întoarce cu bine.
Nu e oare ironic sau… ciudat? Lucrurile simple ce vin din lumea firească sunt întotdeauna cele ce îl salvează pe erou să traverseze tărâmul vrăjit. Pai, dacă îţi fură cineva telefonul… e jale! Dacă se închide reţeaua de apă şi canalizare în Bucureşti e prăpăd! Ţi-a stricat toată ziua! În minte-ți vin tot felul de înjurături pe care până în acel moment erai sigur și mândru că-ți lipseau din vocabular sau că, în cel mai rău caz, le-ai uitat cu timpul.
În schimb, o bătrână căreia viitura i-a luat casa şi tot ce a agonisit o viaţă-ntreagă are puterea să spună: “Ei, mamă, asta e! O luăm noi de la capăt. Dumnezeu ne-a lovit cu un singur deget, dar dacă ne lovea cu toată mâna….”
Însă… omul modern nu mai are timp și nu se împiedică de fleacuri d’astea… nu mai are tăria să spună aşa a fost să fie! căci, dacă te împotriveşti legilor firii, eşti un prost cu literă mare! D”aia o babă de la țară este superioară unui telectual… nimic mai simplu (a nu se înțelege că de la omul modern a plecat toată nebunia asta… dar aici manifestările sunt dintre cele mai puternice).
Zice-se că rostul instituţiilor este acela de a răspunde problemelor omului, dintre cele mai grave. Însă, toate au eşuat lamentabil.. toate în afară de una care încă mai reprezintă fundamentul lumii noastre dar care suferă în continuare de atacuri repetate și dintre cele mai meschine…
Noapte bună, oricine ai fii!
15 februarie 2006
Hai.. caramba, maimuță machiată, îmbrăcată-n haine sclipicioase și cu fițe de vedetă!
“…a şti care îţi este locul în lume este singura putere pe care TU o ai” spui tu. Insa eu ma gandesc asa… important nu e sa stii CARE e rostul tau in lumea asta ci sa fii constient ca il ai. Ca exista un scop pentru care tu te afli pe acest pamant si ca pentru asta trebuie sa depui toata fiinta ta. Chestiunea cu stiutul nu are catusi de putin legatura cu religia sau spiritualitatea, ci e mai mult o modalitate prin care oamenii isi justifica siesi utilitatea. Iar asta e o dovada clara de…sa-i zicem delicat “lipsa de perspectiva” si mai mult…de incredere. Ori, ce e credinta fara… inCredere?
Paradoxul lumii moderne: densitatea fizica si cea sociala sunt in relatie invers proportionala.
In rest…referitor la omul modern, subscriu
E o diferență destul de importantă între „rost” și „loc”. Mircea Vulcănescu spune că „rostul este funcţiunea fiinţei individuale, faţă de ansamblul fiinţelor coexistente, integrarea lui ierarhică şi spaţială, referirea lui la lume.” Iată că acel „știut” de care vorbești „vine” din integrarea omului în absolut… așadar, cu siguranță are legătură cu tot ceea ce ține de spiritual ori religios..
.. tot M.V. mai spune și următoarea chestie: „Tot ce e la locul lui şi la timpul lui, în ordine, cu rost, e sfânt.”.. se leagă?
“Alternativa modernă spune că TU eşti măsura tuturor lucrurilor”
de fapt filozofia antica zice asta, Protagoras.
invati, invatati, invatati!
asta e evident.. numai ca din punctul meu de vedere tipul asta de mentalitate a revenit odata cu modernitatea (poate mai puternic.. si la un cu totul alt nivel
al `raspandirii` )