Inutilitate?!? Se zice că la nivel planetar, media de bloguri/cap de om este de 2,54.. asta în condițiile în care milioane de oameni nu au acces la internet[2008 stat.]
… cică băieţii şi fetele de la Ministerul Turismului au o rugăminte fierbinte: să li se ofere din partea companiilor de publicitate, pe gratis, panouri outdoor pentru a promova turismul românesc. Încet-încet ajung nu mă mai revolt când aud de strategiile de promovare adoptate după ani de studiu asiduu, experienţă cu carul şi.. farmec personal. Nu de alta, dar zău că-mi strict sănătatea şi nervii de pomană. Aşa că nu-mi rămâne decât să mă amuz. Mă amuz că această doleanţă îmi aduce aminte de o scenă de acum două zile. Mama şi copilul de vreo 3-4 anişori, la cumpărături. Evident, copilul vroia. Aşa că.. cerea mamei ceea ce el nu putea lua (gândul nu-i stătea la afaceri că era prea mititel, în mod sigur nu avea noţiunea banilor..poate singura alternativă era să fure..). Maică’sa, probabil pentru a nu-l răsfăţa prea tare, l-a refuzat imediat. Băieţelul a început să plângă, dar când a văzut că nu se poate şi nu se poate, s-a liniştit şi a zis: lasă că mă fac eu mare! Cam aşa şi cu guvernanţii noştri. Hai.. caramba, netrebnicilor!
Ministerul Turismului roagă firmele de publicitate să-i pună la dispoziţie gratuit panouri outdoor (mai mult…)
Graham: It’s the sense of touch. Ria: What? Graham: In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We’re always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something Police officer: You guys ok? Ria: I think he hit his head Graham: You don’t think that’s true? Police officer: Stay in your car. Ria: Graham, I think we got rear ended. I think we spun around twice, and somewhere in there, one of us lost our frame of reference. And I’m going to look for it.
Întotdeauna m-am întrebat de ce nu o putem lua de la capăt cu adevărat după ce anumite evenimente s-au consumat ori după ce am conştientizat noi înşine o serie de aspecte care ne modifică simţitor viaţa/percepţia/raportarea etc. (mai mult…)
His name was Fleming, and he was a poor Scottish farmer. One day, while trying to make a living for his family, he heard a cry for help coming from a nearby bog. He dropped his tools and ran to the bog. There, mired to his waist in black muck, was a terrified boy, screaming and struggling to free himself. Farmer Fleming saved the lad from what could have been a slow and terrifying death. (mai mult…)
… un motociclist căzut în intersecţie? Nu încercaţi să-l ocoliţi, ajutaţi-l!
Acum două zile eram într-o intersecţie, la volan, pe un drum secundar. Trebuia să fac la stânga.
Pe drumul principal, ceva mai departe de mine, era o tipă pe motor (mare, frumos şi rosu.. dar greu al naibii). Tipa încetineşte înaintea trecerii de pietoni şi atunci eu o zbughesc pe linia de tramvai. Însă, în timp ce traversam acea jumătate de bulevard, nu ştiu de ce, dar mă uitam la ea. Atunci am observat o mişcare nefirească. Nu ştiu dacă era începătoare sau pur şi simplu a fost neatentă. Cert e că a mişcat din ghidon (sau cum i-o zice) în timp ce mai avea niscai viteză. Rezultatul a fost evident: gagica a “planat” în faţă, peste motor. S-a dus vreo 2-3 metri pe burtă. A avut noroc că maşina din spatele ei a frânat la timp.
În timp ce aşteptam să mi se acorde prioritate, o văd că se ridică destul de repede şi că fuge după nişte bucăţi de plastic din cască. Îmi zic că e ok. Deschid geamul şi strig către ea dar nu mă aude. Apoi observ cum singură se chinuia să ridice mastodontul ăla de motor din milocul drumului şi nu reuşea.
Între timp, şoferii din spatele ei formează o coloană şi încep nervoşi să claxoneze ca demenţii. Alţii încearcă să o depăşească pe linia de tramvai. Toate astea.. în timp ce ea nu reuşea să ridice hurdubaia.
După ce am tras o înjurătură, îndrept maşina pe linia de tramvai, pun avarie (toanta de mine lasă maşina pornită.. noroc că nu a fost un deştept prin preajmă că putea să fugă cu ea..) şi ţâşnesc spre ea. Era să mă calce unu din şoferii nervoşi că.. nu puteau trece de tipă. Amandouă (apoi vine şi un pieton de prin preajmă) ne-am chinuit să ridicăm motorul ăla şi să îl scoatem din drum. Tipa era în mod evident şocată, dar nu avea decât câteva julituri (era bine echipată).
Toate astea s-au întâmplat în nu mai mult de 10 secunde.
Apoi îmi aduc aminte că am lăsat maşina deschisă şi întorc capul… şi ce observ? Că sensul celălalt era blocat.. de mine ) Aşa că o las pe “actriţa principală” cu respectivul domn şi fug înapoi la maşină. Însă m-am mirat că nimeni nu claxona pe partea cealaltă. Erau 2 tramvaie care aşteptau, iar pe banda de mers era coloană.
După şocul iniţial cu tembelii care erau nervoşi că pierdeau 20 de secunde din viaţă (în loc să ajute!!!), am mai avut încă unul. De fapt, eu blocam doar tramvaiele, nu şi maşinile. Dar maşinile opriseră şi stăteau ca la spectacol, asemeni şoferului de tramvai. Lumea admira iar eu eram aproape blocată. Mă simţeam într-o piesă de teatru ieftină şi proastă. Îmi revin, mai trag o înjurătură sănătoasă, mă urc în maşină şi pornesc spre casă.
Ministerul Culturii organizeaza in aceste zile “concursuri” pe fiecare judet si Bucuresti pentru directorul Directiei de Cultura locala. Acesta e omul care decide toate demolarile de case istorice. In majoritatea judetelor, exista un singur candidat. La Bucuresti, singurul candidat este Eugen Plesca, un fost primar de sector cu studii juridice. Nu are nici o experienta legata de cultura. In judetul Hunedoara e un cantaret de muzica populara samd.
Singura zi in care putem protesta este luni, 1 iunie. Am aflat atat de tarziu pentru au incercat sa ascunda concursul!
Te asteptam luni de la ora 13,00 in fata Ministerului Culturii din Soseaua Kiseleff nr. 30 (in apropierea Muzeului Satului si Parcului Herastrau). Vom cere reluarea concursului in mod transparent.
Retine faptul ca inca putem opri viitoarele masacre arhitecturale. Inca putem sa taiem raul de la radacina. Ulterior, acesti oameni vor incepe sa semneze autorizatii de demolare pe banda rulanta daca noi nu luam atitudine! Gandeste-te un minut la asta, inainte de a concluziona ca luni ai lucruri mai importante de facut.
Cu stima,
Alexandru Binescu
Presedintele Asociatiei Bucuresti
Petrarca: «Chipul iubitei când prin ochi pătrunde, în noi alungă orice chip departe» Epicur: «Cine nu se socoteşte fericit, acela este într-adevăr nefericit, chiar dacă ar fi stăpânul lumii» Ciuceanu: «Reconstituirea prin reflectare, din oglindă, dinspre reacţie spre stimul, în cazul României, produce imagini distorsionante» Soljenitzin: «Ca să cunoști gustul apei de mare nu e nevoie să bei toată marea; este de ajuns și o sorbitură» Ţuţea: «Trebuie să ai dreptul de a-ţi face propria istorie» Eminescu: «Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar» Brâncuşi: «Ceea ce legi tu aici pe pământ – se leagă şi în ceruri. De aceea lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face»
Light travels faster than sound. This is why some people appear bright until you hear them speak.
Coldplay – Speed Of Sound
How long before I get in?
Before it starts, before I begin?
How long before you decide?
Before I know what it feels like?
Where To, where do I go?
If you never try, then you’ll never know.
How long do I have to climb,
Up on the side of this mountain of mine?
Look up, I look up at night,
Planets are moving at the speed of light. (mai mult…)
Seara am foarte multă energie, prea multă. Orice om normal o are dimineața, dar nu și eu. Dimineața sunt un om mort dacă mă trezesc prea din zori (deși am observat că dacă trezirea se face odată cu venirea Soarelui, sunt ok.. hmm, e de reflectat). (mai mult…)
(însă mi-e niţel frică să nu fie aceeaşi bătaie de joc ca prin alte părţi unde s-a “investit în istorie”, spre pildă Cetatea Râşnov..)
duminică, 17 mai 2009, ora 21:52
Rupea va deveni un obiectiv turistic important
În câţiva ani, cetatea Rupea va deveni un punct important pe harta turistică a României. 8 milioane de euro vor fi investiţi pentru reabilitarea acesteia, bani obţinuţi de Primărie din fonduri structurale europene.Cetatea seamană acum cu o ruină, năpădită de buruieni. Drumurile către fortăreaţa medievală sunt greu de parcurs cu maşina.Dar, în cel mult 4 ani, zidurile cetăţii vor fi consolidate, turnurile refacute iar drumurile de acces asfaltate. Va fi construită şi o parcare etajată.
În uichendul de 1 mai am plecat cu niște prieteni prin minunata patrie. Să o văd și să mă bucur de ea (ceea ce s-a și întâmplat). Dar când m-am întors și am aruncat un ochi pe unele bloguri (sau la teveu), m-au apucat nervii. Peste tot apăreau poze care mai de care mai dezgustătoare: „cum e românu’ ”, „cum e Românica” și ce au văzut ei când au plecat să se distreze. Era o distanță aproape cosmică între ce văzură ei și ce văzurăm noi. Parcă erau două țări, fără vreo legătură între ele. (mai mult…)
“Orăşelul Winterheaven din Statele Unite a fost scena unei demonstraţii de virtuozitate aviatică. Un pilot amator a dovedit o prezenţă de spirit remarcabilă, în momentul în care motorul avionului pe care îl pilota s-a oprit, americanul a aterizat avionul intrat în picaj pe un drum public, pe care, din fericire, nu se afla nimeni.“
Nu e un efort de imaginaţie. Din păcate, realitatea e cunoscută de noi toţi. Şi recunoscută (poate că tocmai din această cauză suntem şi.. necunoscuţi în lumea asta mare).
Am senzaţia că dacă treaba asta se întâmpla la noi, la ştiri apărea prezentată ca un tragic accident, indiferent de abilităţile extraordinare pe care pilotul le-ar putea deţine, indiferent de “manifestarea vocaţiei” lui etcetera. Mai sunt şi alte lucruri care contează. Contextul. Plasamentul tău în cadrul unui “întreg” care .. e cum e în anumite spaţii..
Nu vreau să fiu rea însă existau doar 4 posibile scenarii:
Aterizează pe drumul plin de gropi (“Aici sunt banii dvs. aşa că luaţi picamărul şi spargeţi asfaltul..”), pierde controlul “vehiculului” că, săracul, nu ştie pe unde să “conducă”, realizează că nu are rost, se mototoleşte bine şi printr-un miracol cei dinăuntru scapă cu viaţă;
Aterizează pe un drum vălurit de la greutatea tirurilor ce trec pe acolo, combinată cu o treabă prost făcută (asfaltu’ nu tre’, dom’le, să fie bun că următoarea guvernare pe ce îşi mai construieşte spiciu’ helectoral?), pierde controlul “vehiculului”, se mototoleşte bine şi printr-un miracol cei dinăuntru scapă cu viaţă (dacă nu trece taman atunci o “gaşcă de tirişti”);
Aterizează pe DN1 sau pe (luaţi la alegere orice blvd) Nicolae Bălcescu, unde maşinile merg bară la bară cu 5 km/h. Acolo grozavă tragedie să aterizezi pe autoturismele oamenilor (şi, totuşi, preferi asta decât să rămâi înţepenit în vreun turn nou construit în Oraşul lu’ Bucur plin de arhitecţi geniali, întreţinuţi de o primărie şi mai brează);
Ah, scuze. De fapt, mai e şi a 5-a situaţie, cea fericită. Aterizează pe câmpurile patriei care, slavă Domnului, că-s destule. Şi nelucrate.. că tot am avut grijă să despădurim tot ce se putea. The forests were blockin’ our sunlight!
Hai..caramba! Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (ce pompos şi.. oficial sună! Şi îmi place pluralul de mă-nnebunesc… beneficiem, într-adevăr de multe autostrăzi; “fără număr, fără număr”). De fapt greşesc. Nu instituţia e de blamat.. că ea e doar produsul unor “băieţi deştepţi” care mimează că “satisfac” un tip de nevoie socială. Ah, să nu uităm fetele. N-aş vrea să discriminez, vai de vai! Sunt şi “fete dăştepte”, evident. E destul loc sub plapumă (sau să-i zic mai pe’a'dreaptă “pătura superpusă”?).
(Pentru 13:33 minute, imaginează-ţi că aici, la graniţa nordică a Ţării Româneşti, pe-un vârf de munte, se afla “cuibul de vulturi al vitejilor de demult”, o mână de oameni dedicaţi unor Idei -ce astăzi, nouă, ne par învechite-.. şi capabili să pună serioase probleme numeroaselor oştiri străine de aceste meleaguri)
Cetatea Poienari
Dar să revenim în prezent, la partea cu uimirea.
ora 21:30 Sun la Brigada de Poliţie Rutieră Bucureşti. Îmi răspunde respectuos un domn şi îmi dă numărul de la Info trafic (dacă vă e util, 021.330.05.72).
ora 21:32 Sun la Info trafic şi răspunde un alt domn, la fel de respectuos. Îl întreb de Transfăgărăşan, dacă este deschis românului însetat de drum şi de istorie. Îmi spune că trebuie să îşi sune colegii din Argeş şi îmi cere numărul de telefon.
ora 21:42 [ţţrrr telefonul] Îşi cere scuze de deranj (?!) şi îmi spune că îi pare rău. Transfăgărăşanul e închis şi sunt raportate o mulţime de avalanşe importante. Mă desumflu. Dar nenea mă întreabă unde anume vroiam să merg. Îi spun că la Cetatea Poienari. Îşi cere scuze din nou (?!) că nu ştie exact care este drumul. Recunoaşte că, “spre rusinea lui”, nu a ajuns niciodată acolo. Apoi, cu hotărâre-n glas, zice că intenţionează să se uite pe hartă şi mă anunţă. Eu, în mod politicos şi cu o voce care nu prea mi-o recunoşteam, îi spun că nu trebuie să se deranjeze atâta pentru mine. Continuă şi spune că asta este datoria şi plăcerea lui (?!). Rămân şi mai paf decât eram înainte.
ora 21:42 [din nou ţţrrr telefonul] Acelaşi nene, cu aceeaşi voce plăcută. Spune că am noroc. Că o pot lua pe Curtea de Argeş şi de acolo cetatea e înspre Cheile Argeşului, pe platoul Muntelui Cetatea, la 27 de km pe Transfăgărăşan, iar acea porţiune este deschisă şi sigură. Îi mulţumesc pentru tot şi îl întreb cu cine am avut plăcerea să discut: comisar şef Drăghici.[pauză; îmi aduc aminte că trebuie totuşi să respir]. El îmi urează sănătate, drum bun şi Sărbători fericite alături de cei dragi. Eu, uimită că.. sunt din ce în ce mai uluită de tot ce se întâmplă cronologic vorbind, îi răspund la urări şi ne luăm la revedere.
ora 22:00 Citesc diverse despre cetate, mă uit la poze dar mă surprind, din când în când, că îmi reamintesc şi retrăiesc momentele de uimire totală. Iaca’şa.. mai există şi neni dintr’ăştia în poliţia română..şi mai sunt şi şefi pe de’asupra. Carevasăzică, am avut dreptate; oamenii te pot surprinde şi.. e de bine.
ora 23:45 OAU. (Aşa de rău am ajuns dacă mă minunez când dau de un om care se comportă.. ca un om? Ba mai mult, ca un profesionist? Cam trist..).
ora 00:00 Şi pentru că nu mai am timp să dorm, plec la drum, în munţi (şi nu la Poienari), unde trag nădejde să am parte de momente de prospeţime şi de revigorare. Sper să nu fie prea multe camioane pe drum.
Bună dimineaţa … şi … Paşte fericit whoever, wherever you are (şi pentru că timpul ne domină, am omis whenever-ul)!
Dar ca să vă binedispuneţi (în lipsă de altceva..), ia’că’tă un mare actor, Horaţiu Mălăele
Cât de uşor împărţim în stânga şi în dreapta cu etichete. Cât de uşor refuzăm oamenilor şansa ce o merită. Cât de uşor poţi primi nişte palme care să te trezească la realitate.. cât de uşor.. şi, totuşi, cât de tare ne complicăm propria viaţa (dar şi a celorlalţi).
Dacă ştirea asta este pe bune, mă aflu în ridicola situaţie de a.. nu avea reacţie. Nici măcar să spun obişnuitul “Hai.. caramba!”. E de plâns, e de râs.. e de povestit până şi nepoţilor sau.. e ceva mai mult decât ce apare la nivel de media? Habar n-am. Tot ce ştiu e că.. nu prea pricep cum stă treaba, ba chiar deloc. Şi, în plus, trebuie să recunosc încă o dată că “people never cease to amaze me” (aici sunt valabile ambele semne, +/-)
Eugène Ionesco, interzis românilor
Evenimentul Zilei, aprilie 2009
Fiica lui Eugen Ionesco a interzis prezentarea pieselor tatălui ei în limba română
CONTROVERSĂ. „Fiica scriitorului, Marie-France, nu mai acceptă să se joace nicio piesă a tatălui ei în limba română”, explică Nicolae Manolescu. (mai mult…)
Mai sunt şi melodii noi care mi se par faine.. la un moment dat începusem să cred că e un tipar din care nimeni nu e capabil să iasă. Maybe, there is still hope for.. real music nowadays (exagerez niţel, evident).
Un articol (ca multe altele) cu un scop precis de deconstrucţie. Pe faţă. Atât de pe faţă că îmi vine să.. Mă abţin. Îl voi comenta.. tot săptămâna asta când o să am niţel timp. Pentru cei care mai deschid o carte din an în Paşte (care nu e de comentarii sau biografia lui Sexxy Brăileanca) articolul este revoltător. Pentru restul.. este, în sfârşit, adevărul revelat! Printre indivizii supraapreciaţi, dna profesor universitar Zoe Petre (care ne reface – ca să nu zic că falsifică – istoria fără pic de.. jenă sau ruşine), se află şi Nichita Stănescu.
Şi pentru că tot este un personaj mediocru, supraapreciat în mod intenţionat (în detrimentul adevăraţilor) şi care dăunează grav substanţei.. societăţii civile, vă propun două creaţii aşa, ca de noapte bună. Hotărâţi voi.
Hai.. caramba, dna profesor Zoe Petre! Să vă fac cadou un volum cu scrierile lui Platon? Se pare că (printre alţii) v-a scapat şi nenea ăsta.
Poem
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...
(Din volumul „O viziune a sentimentelor”, 1964)
Poem – Tu plutesti…
Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.
(Din volumul „Dreptul la timp”, 1965)
Nu am timp să scriu pe îndelete.. probabil ca voi “completa imaginea” în săptămâna ce vine. Însă, pe scurt, am aflat că:
e foarte adevărată zicala prost să fii, noroc să ai!
Iaşiul este un oraş curat, unde viteza nu este supărătoare şi griul nu îţi înceţoşează privirea
poliţia română, prin reprezentanţii săi de seamă, este absolut incapabilă, indiferentă, neprofesionistă, rea-voitoare, slab dotată şi lista poate continua
poţi să vrei tu oricât.. dacă e să nu se întâmple, nu se-ntâmplă şi basta!
degeaba faci drumuri şi încerci să fugi, că tot nu scapi
o groază de monumente, biserici, locuri ce ţin de identitatea noastră sunt călcate, zi de zi, în picioare
există Dumnezeu (dacă mai aveam vreodată vreo îndoială) şi lucrează în lume..
tehnologia este dispensabilă
nu există coincidenţe
oriunde te-ai duce, discursurile se cionesc extrem de interesant
povestea moşului şi babei posedă actualitate
oricâtă experienţă de viaţă poţi spune că ai, oamenii încă te pot uimi (ori prin stupiditatea excesivă, ori prin bunăvoinţa fără de margini)
dacă vrei să ceri indicaţii, în mod cert nu o vei face în Iaşi (valea care-i de fapt deal/stânga care de fapt e dreapta/5 minute care sunt de fapt 30, etc.)
avem o ţară superbă (din nou.. dacă aveam vreo îndoială)
ultimul lucru.. nu sunt zdravănă şi, din păcate, nu există leac
Zise mortul către viu:
“Viule, de când te ştiu,
Tot sărac, fără sicriu”.
Zise viul către mort:
“Am, dar nu-mi place să-l port”.
.. şi făcu atac de cord.
Sfat
Fereşte-te să cazi din tine –
E înălţimea de la care
Cel ce alunecă, iubito,
Aproape totdeauna moare.
Mesaj creştin eminescian: eliminat dintr-o adaptare radiofonică?
Un român din oraşul american Newark, statul Delaware, a trimis o scrisoare deschisă către Radiodifuziunea Română despre cum o adaptare radiofonică elimină mesajul creştin din basmul “Făt-Frumos din lacrimă” de Mihai Eminescu, transmite Romanian Global News, care citează forumul România-USA. (mai mult…)
Spre ruşinea mea, abia acum am aflat de o “tânără speranţă” a folkului românesc. Merită ascultată.. are o voce liniştită şi plăcută.
Din câte am înţeles, pe 28 martie, la ora 19:00, găzduită de teatrul Ion Creangă, Alina Manole va lansa Luna pătrată, “un album de folk-jazz care vorbeşte despre îndrăgostiţi teribili care împart luna, despre amante-înger şi iubiri neconvenţionale, despre prieteni vizibili sau interziși, într-o manieră ce poartă marca originalităţii artistei în spaţiul muzical actual.” Distracţie plăcută!
Apropos de un post mai vechi, primit pe mail de la Angelica Iacob, Consultant principal Reţeaua Naţională a Muzeelor din România:
Salvaţi Iconostasul de la Cotroceni!
Reteaua Nationala a Muzeelor din Romania va solicita sprijinul in calitatea dvs. de beneficiari directi ai expozitiilor Muzeului National de Arta al Romaniei, precum si ai programelor educative organizate de Sectia Educatie, Comunicare, Proiecte Culturale si Marketing. Si mai ales pentru ca ati avut ocazia, alaturi de specialistii in educatie ai MNAR, sa intelegeti cat de importante sunt conservarea si restaurarea operelor de arta!
Publicul care doreste sa contribuie la salvarea Iconostasului de la Cotroceni este invitat sa se documenteze asupra situatiei si, daca este de acord cu opinia noastra, sa semneze petitia online deschisã de RNMR, care poate fi accesata la adresa http://www.petitieo nline.ro/ petitie-p4741304 6.html(mai mult…)
Săptămâna trecută mi-a fost dat să văd cele două filme menite a promova imaginea României peste hotare (în Spania şi Italia). Când am aflat că 4 milioane de euro au fost cheltuiţi de Guvernul României pe campaniile ce conţineau aceste scurt metraje mai-mai că mă umfla plânsul. Nu numai că „forma” era deranjantă, dar şi conţinutul… au, mamă, ce era acolo! Poleiala asta dată pe „deasupra” nu era, de fapt, un produs al românaşilor spilcuiţi (care ar trebui să ştie cel mai bine cine/ce sunt astfel încât să-i lumineze şi pe alţii) ci era „bibilită” şi „cosmetizată” de străini, adică de italieni ori spanioli. În mod cert oamenii ăia aveau propriile lor filtre, concepţii, valori şi alte-alea (= „maxime”) care evident că denaturau imaginea de promovat a României. Practic, în numele bunei asimilări, ei creau o cu totul altă percepţie. De fapt cuvântul potrivit era „fabricau”. E adevărat, în esenţă, e o concepţie sănătoasă. Nimeni nu ştie mai bine cum receptează poporul (sau audienţa) italian(ă)/spaniol(ă) decât nişte indivizi care aparţin tocmai acelor naţii şi care-s buni pe partea asta a documentarelor. Dar nu te poţi juca în halul ăsta cu imaginea ţării, că apoi o dai în altele. Nu poţi cu un simplu focus grup, la final, să accepţi ceva străin ţie. De fapt, ce prostii îndrug eu aici? Normal că poţi.. dară îl ai pe Patapievici şef la Institutul Cultural Român care nu face decât să publice în afară cărţile lui Pleşu (pe care tot ei le cumpară!).* Ba mai mult, ai ministerele, institutele şi mediile academice poluate de mici patapievici, liiceni-daţi-cu-creme şi pleşi-minunaţi-c-au-ajuns-hodoronc-tronc-miniştri. Degeaba îi zici brand de ţară dacă tot îţi bagi picioarele (scuzaţi expresia). Of, iar m-apucă damblaua..
*şi nu spun asta că aş avea o problemă cu ei, ca persoane (poate nici chiar ca gânditori); eu mă refer la treaba asta strict funcţional, în termeni de eficienţă, utilitate, eficacitate, originalitate, calitate, specificitate etc..
În fine, nu despre asta vroiam să vorbesc, (mai mult…)
Întrebare de baraj. Nu ar fi mai logică o măsură economică anti-ciclică? Adică atunci când statul ţi-e pe plus, să nu investeşti ca tălâmbul încontinuu, ci să faci nişte economii. Să pui “la ciorap”, pentru vremuri negre. Şi atunci când ai ditai criza-n faţă, să te apuci să investeşti, nu să îţi nenoroceşti populaţia şi mai tare…
Ori sunt eu dusă cu pluta, ori sunt ei. Şi pentru că ei ne conduc, sper că eu sunt aia “defectă”.
Criza taie din bursele studenţilor
Autor: Daniel Dancea Data: 19 mar 2009
Suma alocată de la bugetul de stat pentru bursele studenţilor de la UVT a scăzut cu 16%. Tinerii sunt nemulţumiţi că eforturile lor pentru a obţine rezultate bune sunt răsplătite mai prost decât anul trecut.
Studenţii se bucură de fiecare bănuţ pe care-l pot primi. Cei care reuşesc să obţină o bursă de studiu au puţine alte venituri pentru că nu pot să îşi găsească între timp şi un job. (mai mult…)
Patriarhia Română
Fundaţia Naţională pentru Românii de pretutindeni
Biblioteca Metropolitană Bucureşti
Centrul pentru Studierea Românilor de Pretutindeni
Romanian Global News
Centrul de Presă Basilica
Centrul de Geopolitică şi Antropologie Vizuală
Centrul European de Studii în Probleme Etnice
Miercuri, 18 martie 2009, ora 13:00, la Palatul Patriarhiei se vor lansa:
lucrările Şcoli şi biserici din Peninsula Balcanică. Documente (1918-1953)şi Schituri si chilii romanesti de la Muntele Athos. Documente (1852-1943)
(prof.univ.dr. Adina Berciu şi prof. Maria Petre din Arhivele Naţionale şi Arhivele Diplomatice ale MAE)
Volum multimedia pe CD Aromânii: parcurs istoric şi prezent(prof. univ. dr. Radu Baltasiu şi lect. dr. Emil Ţîrcomnicu) (mai mult…)
Tudor Gheorghe.. una din marile noastre valori care se “bucură” în continuare de statutul oferit cu graţie de Ministerul Culturii: ignorat cu acte-n regulă şi parafă culturalo-imbecilă .. dar las’ că Dumnezeu-drăguţul e sus şi vede..
Sa fiu câine-n patru labe
De nu ţi-oi da două palme
Două palme bărbăteşti
Să te-nvăţ cum să iubeşti
…
De n-ar fi ochi şi sprâncene
N-ar mai fi păcate grele, mai
Ia-o / ia-l de mână, scoateţi amândoi de la “ciorap” banii strânşi, mergeţi la Sala Polivalentă pe 31 martie şi sărbătoriţi venirea primăverii împreună.
INFO:
Trupa Holograf a lansat în premieră cea mai nouă piesă, “Primăvara începe cu tine”, la Europa FM, vinerea trecută, în cadrul emisiunii Europa Expres.
Concert: Sala Polivalentă, 31 martie, ora 19:30
Biletele: pot fi achiziţionate online sau din magazinele de specialitate, la următoarele categorii de preţuri: 100, 80, 60, 50 şi 40 de lei.
La un curs al prof. S.C aflăm de existenţa unor studii* ce demonstrează că femeile răspund mai repede şi mai puternic la stimuli de tip olfactiv… în timp ce bărbaţii au dezvoltat o reacţie mai puternică la elementele de tip vizual. Bun, de acord. Chestiunea aceasta, să zicem, poate fi observată şi catalogată drept “regulă” (cu excepţiile nelipsite) dacă ne uităm mai atent în jurul nostru.
Dar ce te faci când.. stimulii ăştia se împletesc? Ba mai mult, când şi restul “ies la joacă”? Stai să vezi atunci ce stări, emoţii, sentimente şi gânduri ies la iveală! Doamne apără şi păzeşte.. că atunci cifrele nu te ajută nici cât negru sub unghie. Iar aici nu prea mai contează dacă este un El sau oEa. (Vorba lui Noica: “Dragă, Sanda, am venit să te scot din statistici”).
*că tot n-au oamenii ce să facă şi-atunci purced a studia; ei chiar nu înţeleg că realitatea e mai presus de numere, corelaţii şi ipoteze.
Hai.. caramba Marko Bela & co! Adică cum vine asta dom’le? La mine-n ţară îţi permiţi să spui aşa ceva în mod repetat de-a lungul anilor şi să nu păţeşti nimic? Ce baftă avem! Mare baftă că nea’ Boudon ne-a lămurit cu “efectele perverse” şi nea’ Eminescu cu “pătura superpusă” (de care nici măcar liderii maghiarii nu scapă).. aşa pot să stau cât de cât liniştită că nu se va întâmpla nimic spectaculos în viitorul apropiat pe meleagurile noastre.
Cum de îmi permit tonul antidemocratic, netolerant şi naţionalist “îmbrăcat” în cuvintele astea (a nu se înţelege că am ceva cu ungurii.. ci doar cu ăia care nu-şi văd de treaba lor)? Păi, dacă e chiar aşa greu de priceput, ascultaţi albumul lui Tudor Gheorghe Mie-mi pasă. E cel mai simplu şi zău de nu este una din cele mai pertinente “analize” a politicianismului şi a crizei identitare care ne dau târcoale după ‘89. Iată o mostră:
“Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii.N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.” (T.G.)
Pentru mai multe detalii privind “ciocnirile” româno-maghiare de felurite intensităţi, urmăriţi blogul lui Dan Tanasa, un tânăr făr’ de odihnă, care-i “plezneşte” respectuos ori de câte ori îşi iau nasul la purtare.
Marko Bela: ‘Cuvantul romanesc «niciodata» va insemna «in curand» in maghiara’
.. Ţara arde şi… baba se scarpină .. fix ca pe vremea lui Ceaşcă. Hai.. caramba, nea’ Boc (& co)!
Boc ornează Palatul Cotroceni cu patrimoniul Muzeului de Arta al României
Gardianul, 13-03-2009
♦ Printr-o hotarâre de guvern adoptata la sfârsitul lunii februarie, premierul Emil Boc vaduveste patrimoniul Muzeului National de Arta al României de o serie de obiecte religioase de o valoare inestimabila. Aceste obiecte urmeaza ca, incepând cu luna aprilie, sa intre in administrarea Administratiei Prezidentiale. Drept consecinta, patrimoniul Muzeului de Arta urmeaza sa fie diminuat cu valoarea de inventar a bunurilor in cauza. In anexa hotarârii se modifica termenul si se prevede ca aceste obiecte urmeaza sa intre in proprietatea Administratiei Prezidentiale (mai mult…)
Hai.. caramba aşa-zise elite conducătoare ale statului român!
Hai.. caramba aşa zise elite democratice şi tolerante ale statului italian! Aţi uitat cum ne-aţi tras de urechi acum câţiva ani spunând că nu suntem în stare să ne rezolvăm problemele cu ţiganii. Nah! Că acuma şi voi vă dovediţi incapabili în a trata cu “cetăţenii comunitari”(şi aici includ toţi cetăţenii non-italieni, de toate naţiile şi etniile). Doar că acuma o luarăţi pe arătură.. atât de rău încât ajungeţi să faceţi grave confuzii cu consecinţe dintre cele mai dramatice.
.. şi hai.. caramba infractori, de-orice naţionalitate o-ţi fi voi!
Adevărul, 9 mar 2009
Autori Cornel Toma, Alexandra Stuparu
Reputatul filosof a publicat un editorial în care îşi ironizează subtil compatrioţii, „orbiţi“ de manipularea presei. Subiectul „romeni“ (n.r. – românii) a depăşit în Italia spaţiul alocat ştirilor obişnuite şi a devenit temă pentru emisiuni de divertisment, talk-show-uri şi editoriale.
Comorile sufletului.. se transformă-n gânduri.. iar gândurile se materializează.. doar atunci când nu sunt în mod voit spulberate.
Rănile sufletului.. se transformă-n gânduri.. iar gândurile se materializează.. aproape tot timpul pentru că nu mai ai suficiente resurse să oprești procesul “revărsării/deversării”.
Cicatricile sufletului.. se transformă-n gânduri.. iar gândurile se materializează.. foarte rar.. ești deja “bătătorit”.
Când va veni clipa de pe urmă.. om avea puterea să răspundem la fel? “- Aşa cum a fost!“ ?
Chanson:L’abandon
Artiste:Celine Dion
Album:S’il suffisait d’aimer
Le soleil en automne,indulgent
Les peaux nues se donnent aux tièdes vents
Là-bas les tempo paraissent
Battre au rythme paresseux du temps
L’abandon,tout s’apprend (mai mult…)
De vorbiţi mă fac că n-aud,
Nu zic ba şi nu vă laud:
Dănţuiţi precum vă vine,
Nici vă şuier, nici v-aplaud;
Dară nime nu m-a face
Să mă ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevărul
Numa-n inima-mi să-l caut.
Pfoa’ ce chestie! Adineauri postasem pe blog treaba asta cu amintitul. Și apoi mi-am amintit ceva. Că eram la masă cu niște oameni, la Classic, și.. mi-am amintit o melodie care mai apoi a fost în playlistul restaurantului. Trecând peste continua repetiție a cuvântului „amintire” cu toate formele sale, zău că la masă discutam lucruri serioase, tehnice, „telectuale”. Și totuși.. e straniu cum de se potrivește stării de spirit. Eram taaare mică atunci când apăruse melodia asta. Și totuși ea mi-a „cântat” în cap. Însă doar linia melodică pentru că, evident, nu știam ce semnificație au versurile.. și acuma, când dau să le caut, ce să văd? Nici că se puteau potrivi mai bine Straniu, straniu rău de tot. Sau poate o simplă coincidență [dar parcă eu nu credeam în coincidențe.. hmm..]
Amedeo Minghi – I Ricordi del Cuore {Edera} Memories of the heart(mai mult…)
Azi am o certitudine. Mi-am pus o întrebare.. și mi-am dat și un răspuns.
Q: - Știi ce învață omu’ în toată viața lui?
(un posibil răspuns era: NIMIC! dar nu e așa pentru că..)
R: – …că nu se-nvață niciodată! Mereu face aceleași greșeli. (nu ar fi mai ușor să facem..greșeli distincte? Dacă tot vrem „diversitate”, să n-o dăm în monoto-prostie?)
UPDATE (vorba lui Simo) : n-are nimic dacă repetăm greșelile.. poate așa o sa facem măcar ceva perfect.. greșeala perfectă ))
O vreme revenisem la vechile sentimente.. un blog este inutil. Oricum sunt mai multe în lumea asta decât datoria externă a SUA și, în plus, care ar fi utilitatea? Blogul nu e spațiu unde să stai la palavre, sau să te revolți, să faci mărturisiri, să „te-afișezi” sau mai știu eu ce.. dar decât să fac un proiect care e ff urgent, prefer să scriu aici .. aici nu sunt „reguli”. Așa că, momentan, I is back. (poate că cine a inventat blogurile s-a gândit că oamenii ar trebui să aibe senzația că fac ceva, că pot schimba ceva în lume, că „vocea” lor contează.. că sunt importanți (și nu doar o dată la 4 ani).
Se spune (chiar și eu am afirmat cu convingere de mult prea multe ori) că omul modern e un nene rău (sau o tanti..sa nu discriminam), (mai mult…)
Din ciclul „tupeu fără limite”, „nepasare cruntă”, „fără număr, fără număr” … ce mai contează cum îi zicem? Toate „însemnează” fix același lucru! (mai mult…)
Ai ascultat vreodată o melodie.. care te-a făcut să plângi?
…
Ai văzut vreodată o imagine.. care te-a făcut să „decolezi” din lumea asta cu direcția.. cosmos?
…
Ai atins vreodată vârful muntelui.. care te-a făcut pentru o fracțiune de secundă nemuritor?
…
Ai fost vreodată langă un lac.. care ți-a „șoptit” toate secretele lumii?
…
Ai „atins” vreodată esența celuilalt.. încât să știi că orice s-ar întâmpla, legătura nu va putea fi nicicând ruptă?
…
Ai rostit vreodată o rugăciune din tot sufletul încât.. ai simțit atunci și acolo.. că nu ești singur?
…
Ai ascultat vreodată ciripitul păsărelelor.. care te-au făcut să te simți din nou copil?
…
Ai citit vreodată ceva atât de tulburător.. încât te-a făcut să simți durerea celuilalt deși nici măcar nu ați împărtășit aceleași timpuri?
…
Ai simțit vreodată lipsa cuiva atât de tare.. dar te-ai liniștit la gândul că e acolo.. undeva.. sus.. de unde te privește și te ghidează?
Pentru că îmi e mai simplu şi e mai clar, scriu aici. Am tot fost întrebată de ce nu este actualizat site-ul Centrului de Geopolitică şi Antropologie Vizuală. Ideea este că în câteva zile se va reîncepe “lucrul” la el, aşa că trebuie să mai aveţi puţintică răbdare .
Când o să fie terminat, toată lumea o să fie anunţată. Şi da, veţi găsi acolo şi ultimele conferinţe ale Centrului, în format video.. poate şi mici transcripturi.
.. a fost ca niciodată un Cocoș care-avea o parcare.. de fapt cam pe toate din ogradă.. și, uite-așa, oile cu roți și motoare behăie de supărare-n fiecare zi.
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a decis să renunţe la petrecerea cu ocazia nunţii de diamant, scrie săptămânalul londonez Sunday Mail. Suverna a considerat inoportună serbarea a 60 de ani de la căsătoria cu prinţul Philip într-un cadrul fastuos, în timp ce ţara se află în pragul recesiunii.
Politicianul român era la pescuit.. și primul pește prins era deja faimosul Peștișor de aur. Conform „tradiției”, peștișorul oferă în schimbul vieții sale împlinirea a trei dorințe..
Un nebun niciodată nu își pune întrebarea.. mai, eu sunt nebun sau sănătos la cap?! Automat dovedești luciditate dacă ești capabil să-ți pui astfel de probleme (chiar dacă se zice că nebunii au și momentele lor de luciditate..)
Parafrazând nițel, putem afirma că roboțeii joviali nu se întreabă.. mai, eu sunt robot sau traiesc? Ei pur și simplu sunt.. și se simt bine așa..
Putem rezista tentației?
ps: din lecturile mele îndepărtate, parcă nebunul era cel ce a văzut jocul ielelor..
… este cum poate el să treacă prin decădere, prin dezechilibru fără să fie afectat şi să se întoarcă într-o lume rânduită, cu proporţii reale… într-o ordine firească. Cel mai mare dezechilibru provine însă… din faptul că omul nu îşi mai ştie locul în lume. De aici şi până la etnocentrism nu mai e decât un pas… are senzaţia că locul lui este cel mai important, că el merită tot respectul.. că nimeni nu mai e ca el. Domne… el este CEVA… el este CINEVA… nu e doar un orişicare… ci o individualitate… el e… sofisticat! DA CINE ESTI TU, MA? (mai mult…)
„Garanția învingerii adevărului și binelui în lumea aceasta este moartea. Dacă moartea nu s’ar îndura să ne scape de o generație în disselecțiune care produce atâția Mihăilești, Fundești, Pătârlăgeni, Costinești, dacă moartea n’ar pune adevărul la adăpost de onoarea de a fi coexistat alături cu partea criminală și stupidă a omenirii, niciodată națiile n’ar fi putut strânge acel capital de adevăruri care înnobilează aspra lor luptă pentru existență. E o fericire pentru noi că, prostia fiind nemuritoare, cel puțin proștii și perverșii in concreto sunt muritori”
(Mihai Eminescu, art. Optimism apud Opera etico – socială, vol I: 1870 – 1879, Ed. Cugetarea Georgescu Delafras, București, 1989, p. IX)
ps: în plus, mama proștilor e întotdeauna gravidă.. doar geniile apar (aproape ciclic), la perioade lungi de timp..
„Cestiunea de căpetenie pentru istoria și continuitatea de desvoltare a acestei țări este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să dea tiparul aceste forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste și generoase, bunul lui simț, c’un cuvânt geniul lui să rămâe și pe viitor norma de desvoltare a țării și să pătrundă pururea această desvoltare”.
Va indemnam acum cateva zile sa il votati pe Constantin Brancusi in topul propus online de Saatchi Gallery din Marea Britanie. Semnalam atunci ca Romania este reprezentata de Constantin Brancusi(aflat pe locul I, la diferenta mare fata de locul II) si de pictorul Victor Brauner. Peste noapte lucrurile s-au schimbat. Brancusi a ajuns de pe locul 1 pe locul x si din voturile sale o mare parte au disparut. Ciudat si, mai ales, imoral, ca o mare casa de arta sa se preteze la astfel de afaceri necurate. Reiau, in continuare, un protest al lui Valentin Nas adresat casei de arta londoneze. Va sugerez, sa faceti la fel ca Nas, deoarece cateva mii de voturi nu pot dispare pur si simplu peste noapte. Nu e vorba numai de imaginea unui mare artist roman, ci de o escrocherie pe net demonstrabila:
Dear Sir/Madame,
Exactly one week ago, on March 15, I visited http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/ and voted for Constantin Brancusi, the great Romanian artist and father of abstract sculpture who led the way for modernist sculptors. At that time, Brancusi was the first in your Top 500 with 20,510 votes. He was almost 7,000 votes ahead of Egon Schiele on the second place, who was followed closely by Picasso, Cézanne, Monet…
Two days later I was surprised to see that Brancusi had fallen on 10th place, and his votes had miraculously decreased with about 10,000. I see now that Constantin Brancusi is on 22nd place in your so-called Top, with a total of 15,497 votes.
Că tot am scris de perspective care se bat cap în cap..
„Dacă voi vreți să faceți o lucrare prin care să demonstrați că Mihai Eminescu e sociolog, n-aveți de cât! O să încercăm să vă punctăm măcar pentru argumentare și pentru insistență dar.. ” nu spun cine.. că e prea trist.. e un anume domn X..
x(
Hai să facem o ședință de spiritism și să-l întrebăm pe poetul naționalcare este.. pe o scară de la 1 la 5, cât de sociolog vă simțiți?? Asta ca să parafrazez expresia unui clasic în viață, I.Z.
D. P. face extrem de inspirat o diferența fundamentală: cea dintre popor și populație. Aici intervine capacitatea omului de a alege. Ei bine, eu prefer să mă gândesc la poporul român, la neamul ăsta bătut de soartă și la rostul și destinul său în lume. Dacă mă interesa populația, o adunătură de cretinoizi (dintre care răsar și elitele noastre negative – nu mi-e jenă să afirm), mă uitam la știrile de la ora 5.
Dar nu vreau să văd turma și nu simt că îi sunt parte componentă! Eu vreau să văd lumea ACEEA adevărată și de Dumnezeu dată.. problema mea e că mai vreau să o vadă și ceilalți.. ceilalți care înjură, ponegresc și reneagă specificul nostru raportându-se la ce văd zilnic pe străzi (par example).
Dar schimbați-vă, domnilor, ochelarii și scoateți-vă din vocabular expresia brand de țară (apropo de ce scria și Fane pe blogul lui..). Recăpătați-vă demnitatea că nu se mai poate așa, lucrurile scârțâie prea tare și vaselina-i scumpă! Degeaba ai cunoștințe cu duiumul sau te plimbi prin toată lumea dacă nu faci și experiența trăirii și simțirii – întru ființă..
Sau poate că.. nu se poate să fim toți la fel în privința asta.. poate că nici nu trebuie.. vorba ceea cine crede că se trage din maimuță, se trage din maimuță.. cine crede că vine de la Dumnezeu, vine de la Dumnezeu și pace! Amândoi sunt mulțumiți cu perspectiva adoptată. Numai să.. nu o dăm în extreme, vorba lui Țuțea „Când va dispărea ultimul țăran din lume – la toate popoarele, vreau să spun – va dispărea și ultimul om din specia om. Și atunci or să apară maimuțe cu haine.” (Cugetări memorabile, p. 22)
By Matthew Philips
Newsweek In one of history’s more absurd acts of totalitarianism, China has banned Buddhist monks in Tibet from reincarnating without government permission. According to a statement issued by the State Administration for Religious Affairs, the law, which goes into effect next month and strictly stipulates the procedures by which one is to reincarnate, is “an important move to institutionalize management of reincarnation.” But beyond the irony lies China’s true motive: to cut off the influence of the Dalai Lama, Tibet’s exiled spiritual and political leader, and to quell the region’s Buddhist religious establishment more than 50 years after China invaded the small Himalayan country. By barring any Buddhist monk living outside China from seeking reincarnation, the law effectively gives Chinese authorities the power to choose the next Dalai Lama, whose soul, by tradition, is reborn as a new human to continue the work of relieving suffering. (mai mult…)
Se tot zice că noi suntem în plină paradigmă neoliberală (cum zicea cineva, e de fapt un soi de struțo-cămilă, nimic mai mult decât un amestec neo cu liberalo cu socialo cu democrato cu trotskistoooo etc.), că noi suntem proști și că trebuie să urmăm calea cea dreaptă gravată în piatră de UEee.. ce cale dreaptă, dom’le?! E haos total pe la mai marii Europei.. pai îți mai vine să te plângi de nefericiții guvernanți de pe la noi când nici ceilalți nu’s mai breji, când soluția occidentală se’nvârte-ncontinuu dar de fapt bate pasul pe loc? (titirez îi zic de’acuma-ncolo..sau Hopa Mitică? hmm)
Iatăcă, stimabililor, avem un nou exemplu (din sacul făr’ de fund) și anume subvențiile pentru agricultură. Deunăzi mi-a fost dat să citesc știrea de mai jos.. la momentul cu pricina, zău, îmi venea să arunc cu Gărgărița (aka laptopul) pe fereastră! (Bine.. recunosc.. și cei de la Microsoft au avut o parte de vină – jos Vista! -.. dar să revenim). (mai mult…)
)
