E bună şi zăpada..

Zilele astea mi-am dat seama că aş vrea ca în fiecare an să ningă încontinuu. Şi aş mai vrea ca autorităţile să fie, iar şi iar, surprinse de iarnă în luna lui decembre. Ştiu.. sună într-un fel, dar chiar ne-ar prinde bine. Şi acum să explic niţel.

Atunci când stai în casă, simţi miros de cozonac şi portocală, asculţi colinde şi stai lângă bradul împodobit, nu te închipui ca-ntr-o poveste când te uiţi pe geam şi ninge neîncetat cu fulgi mari şi deşi? Nu e fantastic să simţi bucurie atunci când dăruieşti, chiar mult mai multă decât în momentele în care eşti surprins şi.. primeşti la rândul tău? Nu e minunat atunci când părinţii ies cu ale lor odrasle la sănuiuş? Atâtea zâmbete şi voie bună.. mai mai că adulţii uită pentru câteva clipe de datoriile de la bancă sau de guvernanţii buni de aruncat la coş. Nu e fantastic atunci când vezi bunicii în parc cu nepoţeii şi îţi dai seama că familia, pentru mulţi dintre noi, încă mai înseamnă timp împreună şi voie bună? Nu e uimitor câtă lume poate să ia o pauză din alergătura continuă de peste an şi să se gândească în perioada asta la alte lucruri decât bani, job, politicieni şi credite.. şi se întorc cu faţa către Biserică? Nu e grozav când şoferii de pe străzi încep să realizeze că nu sunt singuri pe drum şi merg încet, pun frână prudent.. ba chiar folosesc frâna de motor, semnalizează din timp, etc.? Nu e al naibii de bine când cineva se împiedică sau alunecă pe stradă şi se reped mai mulţi trecători dornici să ajute persoana în cauză? Nu e încântător că pe străzi înfundate oamenii îşi curăţă zăpada din faţa curţii, iar copiii au chef de treabă şi curăţă toată strada, chiar dacă nu e “perimetrul” lor? Ba mai mult, nu e extraordinar că mulţi dintre comercianţi curăţă gheaţa din faţa magazinelor înainte să fie ameninţaţi cu amenzi şi, chiar dacă e să cumperi o amărâtă de pâine, îţi urează Sărbători fericite?

Evident că sunt multe contraexemple.. dar până la urmă contează în ce alegi să crezi.. şi ce alegi să înţelegi din ceea ce vezi în jurul tău.

Sărbători fericite şi La mulţi ani, oameni buni!

O, Let not Time decieve you

(recită Dylan Thomas)

AS I WALKED OUT ONE EVENING

W. H. Auden

As I walked out one evening,
Walking down Bristol Street,
The crowds upon the pavement
Were fields of harvest wheat.

And down by the brimming river
I heard a lover sing
Under an arch of the railway:
‘Love has no ending.

‘I’ll love you, dear, I’ll love you
Till China and Africa meet,
And the river jumps over the mountain
And the salmon sing in the street,

‘I’ll love you till the ocean
Is folded and hung up to dry
And the seven stars go squawking
Like geese about the sky.

‘The years shall run like rabbits,

O ştire faină..

… cică băieţii şi fetele de la Ministerul Turismului au o rugăminte fierbinte: să li se ofere din partea companiilor de publicitate, pe gratis, panouri outdoor pentru a promova turismul românesc. Încet-încet ajung  nu mă mai revolt când aud de strategiile de promovare adoptate după ani de studiu asiduu, experienţă cu carul şi.. farmec personal. Nu de alta, dar  zău că-mi strict sănătatea şi nervii de pomană. Aşa că nu-mi rămâne decât să mă amuz. Mă amuz că această doleanţă îmi aduce aminte de o scenă de acum două zile. Mama şi copilul de vreo 3-4 anişori, la cumpărături. Evident, copilul vroia. Aşa că.. cerea mamei ceea ce el nu putea lua (gândul nu-i stătea la afaceri că era prea mititel, în mod sigur nu avea noţiunea banilor..poate singura alternativă era să fure..). Maică’sa, probabil pentru a nu-l răsfăţa prea tare, l-a refuzat imediat. Băieţelul a început să plângă, dar când a văzut că nu se poate şi nu se poate, s-a liniştit şi a zis: lasă că mă fac eu mare! Cam aşa şi cu guvernanţii noştri. Hai.. caramba, netrebnicilor!

Ministerul Turismului roagă firmele de publicitate să-i pună la dispoziţie gratuit panouri outdoor

Crash [2005]

Graham: It’s the sense of touch.
Ria: What?
Graham: In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We’re always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something
Police officer: You guys ok?
Ria: I think he hit his head
Graham: You don’t think that’s true?
Police officer: Stay in your car.
Ria: Graham, I think we got rear ended. I think we spun around twice, and somewhere in there, one of us lost our frame of reference. And I’m going to look for it.

Revenirea în Balcic

Ce frumoasă e România.. chiar şi în Bulgaria! (cu o singură diferenţă.. au drumuri chiar mai proaste decât ale noastre)

(prietenii ştiu de ce )

Punctul zero.

Întotdeauna m-am întrebat de ce nu o putem lua de la capăt cu adevărat după ce anumite evenimente s-au consumat ori după ce am conştientizat noi înşine o serie de aspecte care ne modifică simţitor viaţa/percepţia/raportarea etc.

Ciocnirea civilizaţiilor :)

“… probleme, Gogule?”

What Goes Around, Comes Around

His name was Fleming, and he was a poor Scottish farmer. One day, while trying to make a living for his family, he heard a cry for help coming from a nearby bog. He dropped his tools and ran to the bog. There, mired to his waist in black muck, was a terrified boy, screaming and struggling to free himself. Farmer Fleming saved the lad from what could have been a slow and terrifying death.

Din seria BD: “Ce facem când găsim pe stradă…”

… un motociclist căzut în intersecţie? Nu încercaţi să-l ocoliţi, ajutaţi-l!

Acum două zile eram într-o intersecţie, la volan, pe un drum secundar. Trebuia să fac la stânga.
Pe drumul principal, ceva mai departe de mine, era o tipă pe motor (mare, frumos şi rosu.. dar greu al naibii). Tipa încetineşte înaintea trecerii de pietoni şi atunci eu o zbughesc pe linia de tramvai. Însă, în timp ce traversam acea jumătate de bulevard, nu ştiu de ce, dar mă uitam la ea. Atunci am observat o mişcare nefirească. Nu ştiu dacă era începătoare sau pur şi simplu a fost neatentă. Cert e că a mişcat din ghidon (sau cum i-o zice) în timp ce mai avea niscai viteză. Rezultatul a fost evident: gagica a “planat” în faţă, peste motor. S-a dus vreo 2-3 metri pe burtă. A avut noroc că maşina din spatele ei a frânat la timp.
În timp ce aşteptam să mi se acorde prioritate, o văd că se ridică destul de repede şi că fuge după nişte bucăţi de plastic din cască. Îmi zic că e ok. Deschid geamul şi strig către ea dar nu mă aude. Apoi observ cum singură se chinuia să ridice mastodontul ăla de motor din milocul drumului şi nu reuşea.
Între timp, şoferii din spatele ei formează o coloană şi încep nervoşi să claxoneze ca demenţii. Alţii încearcă să o depăşească pe linia de tramvai. Toate astea.. în timp ce ea nu reuşea să ridice hurdubaia.
După ce am tras o înjurătură, îndrept maşina pe linia de tramvai, pun avarie (toanta de mine lasă maşina pornită.. noroc că nu a fost un deştept prin preajmă că putea să fugă cu ea..) şi ţâşnesc spre ea. Era să mă calce unu din şoferii nervoşi că.. nu puteau trece de tipă. Amandouă (apoi vine şi un pieton de prin preajmă) ne-am chinuit să ridicăm motorul ăla şi să îl scoatem din drum. Tipa era în mod evident şocată, dar nu avea decât câteva julituri (era bine echipată).
Toate astea s-au întâmplat în nu mai mult de 10 secunde.
Apoi îmi aduc aminte că am lăsat maşina deschisă şi întorc capul… şi ce observ? Că sensul celălalt era blocat.. de mine ) Aşa că o las pe “actriţa principală” cu respectivul domn şi fug înapoi la maşină. Însă m-am mirat că nimeni nu claxona pe partea cealaltă. Erau 2 tramvaie care aşteptau, iar pe banda de mers era coloană.

După şocul iniţial cu tembelii care erau nervoşi că pierdeau 20 de secunde din viaţă (în loc să ajute!!!), am mai avut încă unul. De fapt, eu blocam doar tramvaiele, nu şi maşinile. Dar maşinile opriseră şi stăteau ca la spectacol, asemeni şoferului de tramvai. Lumea admira iar eu eram aproape blocată. Mă simţeam într-o piesă de teatru ieftină şi proastă. Îmi revin, mai trag o înjurătură sănătoasă, mă urc în maşină şi pornesc spre casă.

Deci.. cât de cretin poţi să fii? Hai.. caramba!

Ţie îţi pasă?

Ceva primit pe mail:

Salutare tuturor,

Ministerul Culturii organizeaza in aceste zile “concursuri” pe fiecare judet si Bucuresti pentru directorul Directiei de Cultura locala. Acesta e omul care decide toate demolarile de case istorice. In majoritatea judetelor, exista un singur candidat. La Bucuresti, singurul candidat este Eugen Plesca, un fost primar de sector cu studii juridice. Nu are nici o experienta legata de cultura. In judetul Hunedoara e un cantaret de muzica populara samd.

Singura zi in care putem protesta este luni, 1 iunie. Am aflat atat de tarziu pentru au incercat sa ascunda concursul!

Te asteptam luni de la ora 13,00 in fata Ministerului Culturii din Soseaua Kiseleff nr. 30 (in apropierea Muzeului Satului si Parcului Herastrau). Vom cere reluarea concursului in mod transparent.

Retine faptul ca inca putem opri viitoarele masacre arhitecturale. Inca putem sa taiem raul de la radacina. Ulterior, acesti oameni vor incepe sa semneze autorizatii de demolare pe banda rulanta daca noi nu luam atitudine! Gandeste-te un minut la asta, inainte de a concluziona ca luni ai lucruri mai importante de facut.

Cu stima,
Alexandru Binescu
Presedintele Asociatiei Bucuresti

Vorbe pe-nţeles (?)

Petrarca:  «Chipul iubitei când prin ochi pătrunde, în noi alungă orice chip departe»
Epicur:  «Cine nu se socoteşte fericit, acela este într-adevăr nefericit, chiar dacă ar fi stăpânul lumii»
Ciuceanu:  «Reconstituirea prin reflectare, din oglindă, dinspre reacţie spre stimul, în cazul României, produce imagini distorsionante»
Soljenitzin:  «Ca să cunoști gustul apei de mare nu e nevoie să bei toată marea; este de ajuns și o sorbitură»
Ţuţea:  «Trebuie să ai dreptul de a-ţi face propria istorie»
Eminescu:  «Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar»
Brâncuşi:  «Ceea ce legi tu aici pe pământ – se leagă şi în ceruri. De aceea lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face»

Viteza sunetului

Light travels faster than sound. This is why some people appear bright until you hear them speak.

Coldplay – Speed Of Sound

How long before I get in?
Before it starts, before I begin?
How long before you decide?
Before I know what it feels like?
Where To, where do I go?
If you never try, then you’ll never know.
How long do I have to climb,
Up on the side of this mountain of mine?

Look up, I look up at night,
Planets are moving at the speed of light.

aventuri nocturne pe două roți

Seara am foarte multă energie, prea multă. Orice om normal o are dimineața, dar nu și eu. Dimineața sunt un om mort dacă mă trezesc prea din zori (deși am observat că dacă trezirea se face odată cu venirea Soarelui, sunt ok.. hmm, e de reflectat).

And it all begins where it ends

I hit the road out of nowhere
I had to jump in my care

Un sâmbure de speranţă

Iată o veste bună. Se încearcă ceva. Bravos!

(însă mi-e niţel frică să nu fie aceeaşi bătaie de joc ca prin alte părţi unde s-a “investit în istorie”, spre pildă Cetatea Râşnov..)

duminică, 17 mai 2009, ora 21:52

Rupea va deveni un obiectiv turistic important

În câţiva ani, cetatea Rupea va deveni un punct important pe harta turistică a României. 8 milioane de euro vor fi investiţi pentru reabilitarea acesteia, bani obţinuţi de Primărie din fonduri structurale europene.Cetatea seamană acum cu o ruină, năpădită de buruieni. Drumurile către fortăreaţa medievală sunt greu de parcurs cu maşina.Dar, în cel mult 4 ani, zidurile cetăţii vor fi consolidate, turnurile refacute iar drumurile de acces asfaltate. Va fi construită şi o parcare etajată.

FMM

Să-i ***

Grr.. mrr.. err.. (muvi)

În uichendul de 1 mai am plecat cu niște prieteni prin minunata patrie. Să o văd și să mă bucur de ea (ceea ce s-a și întâmplat). Dar când m-am întors și am aruncat un ochi pe unele bloguri (sau la teveu), m-au apucat nervii. Peste tot apăreau poze care mai de care mai dezgustătoare: „cum e românu’ ”, „cum e Românica” și ce au văzut ei când au plecat să se distreze. Era o distanță aproape cosmică între ce văzură ei și ce văzurăm noi. Parcă erau două țări, fără vreo legătură între ele.

C’est la vie.. en rose (mais pour qui?)

Ce chestie, domle! Întâi dai cu parul, îți creezi contexul favorabil și apoi.. te faci că ploooo. No strings attached: alba, neagra.

FMI recunoaste ca a calculat gresit nevoia de finantare a Estului

„Remembrance only can remain, but that will make us weep more”

p. 27 „Amnezie colectivă! Suferim toţi de ea şi nu ştim, nici măcar nu i-am observat simptomele.”

A split second..

Deşi nu vroiam să aduc în discuţie treaba asta, extrem de supărătoare (cel puţin pentru mine), totuşi aleg să o fac.

Poza zilei..

Puntea de legătură dintre cer şi pământ: lacrima.

Aterizare forţată pe şosea. La noi cum ar fi?

“Orăşelul Winterheaven din Statele Unite a fost scena unei demonstraţii de virtuozitate aviatică. Un pilot amator a dovedit o prezenţă de spirit remarcabilă, în momentul în care motorul avionului pe care îl pilota s-a oprit, americanul a aterizat avionul intrat în picaj pe un drum public, pe care, din fericire, nu se afla nimeni.“

Nu e un efort de imaginaţie. Din păcate, realitatea e cunoscută de noi toţi. Şi recunoscută (poate că tocmai din această cauză suntem şi.. necunoscuţi în lumea asta mare).

Am senzaţia că dacă treaba asta se întâmpla la noi, la ştiri apărea prezentată ca un tragic accident, indiferent de abilităţile extraordinare pe care pilotul le-ar  putea deţine, indiferent de “manifestarea vocaţiei” lui etcetera. Mai sunt şi alte lucruri care contează. Contextul. Plasamentul tău în cadrul unui “întreg” care .. e cum e în anumite spaţii..

Nu vreau să fiu rea însă existau doar 4 posibile scenarii:

1. Aterizează pe drumul plin de gropi (“Aici sunt banii dvs. aşa că luaţi picamărul şi spargeţi asfaltul..”), pierde controlul “vehiculului”  că, săracul, nu ştie pe unde  să “conducă”, realizează că nu are rost, se mototoleşte bine şi printr-un miracol cei dinăuntru scapă cu viaţă;
2. Aterizează pe un drum vălurit de la greutatea tirurilor ce trec pe acolo, combinată cu o treabă prost făcută (asfaltu’ nu tre’, dom’le, să fie bun că următoarea guvernare pe ce îşi mai construieşte spiciu’ helectoral?), pierde controlul “vehiculului”, se mototoleşte bine şi printr-un miracol cei dinăuntru scapă cu viaţă (dacă nu trece taman atunci o “gaşcă de tirişti”);
3. Aterizează pe DN1 sau pe (luaţi la alegere orice blvd) Nicolae Bălcescu, unde maşinile merg bară la bară cu 5 km/h. Acolo grozavă tragedie să aterizezi pe autoturismele oamenilor (şi, totuşi, preferi asta decât să rămâi înţepenit în vreun turn nou construit în Oraşul lu’ Bucur plin de arhitecţi geniali, întreţinuţi de o primărie şi mai brează);
4. Aterizează pe una din muuuultele parcări Dalli (un mai vechi articol-revoltă ce aborda problema parcărilor, locuri în care s-a investit enorm de “mult” şi se recuperează extrem de “puţin” .. ) şi pune companiile de asigurări la plată (sâc! la asta nu v-aţi gândit să puneţi în contracte: un avion să cadă pe maşină. haha. so gimme my money! >:) )

Ah, scuze. De fapt, mai e şi a 5-a situaţie, cea fericită. Aterizează pe câmpurile patriei care, slavă Domnului, că-s destule. Şi nelucrate.. că tot am avut grijă să despădurim tot ce se putea. The forests were blockin’ our sunlight!

Hai..caramba! Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (ce pompos şi.. oficial sună! Şi îmi place pluralul de mă-nnebunesc… beneficiem, într-adevăr de multe autostrăzi; “fără număr, fără număr”). De fapt greşesc. Nu instituţia e de blamat.. că ea e doar produsul unor “băieţi deştepţi” care mimează că “satisfac” un tip de nevoie socială. Ah, să nu uităm fetele. N-aş vrea să discriminez, vai de vai! Sunt şi “fete dăştepte”, evident. E destul loc sub plapumă (sau să-i zic mai pe’a'dreaptă “pătura superpusă”?).

Povestea lui Ionică cel Prost…

O altă variantă şi… pe scurt

Uimită – partea a doua (Brigada de Poliţie Rutieră)

(Pentru 13:33 minute, imaginează-ţi că aici, la graniţa nordică a Ţării Româneşti, pe-un vârf de munte, se afla “cuibul de vulturi al vitejilor de demult”, o mână de oameni dedicaţi unor Idei -ce astăzi, nouă, ne par învechite-.. şi capabili să pună serioase probleme numeroaselor oştiri străine de aceste meleaguri)

Cetatea Poienari

Dar să revenim în prezent, la partea cu uimirea.

ora 21:30 Sun la Brigada de Poliţie Rutieră Bucureşti. Îmi răspunde respectuos un domn şi îmi dă numărul de la Info trafic (dacă vă e util, 021.330.05.72).

ora 21:32 Sun la Info trafic şi răspunde un alt domn, la fel de respectuos. Îl întreb de Transfăgărăşan, dacă este deschis românului însetat de drum şi de istorie. Îmi spune că trebuie să îşi sune colegii din Argeş şi îmi cere numărul de telefon.

ora 21:42 [ţţrrr telefonul] Îşi cere scuze de deranj (?!) şi îmi spune că îi pare rău. Transfăgărăşanul e închis şi sunt raportate o mulţime  de avalanşe importante. Mă  desumflu. Dar nenea mă întreabă unde anume vroiam să merg. Îi spun că la Cetatea Poienari. Îşi cere scuze din nou (?!) că nu ştie exact care este drumul. Recunoaşte că, “spre rusinea lui”, nu a ajuns niciodată acolo. Apoi, cu hotărâre-n glas, zice că intenţionează să se uite pe hartă şi mă anunţă. Eu, în mod politicos şi cu o voce care nu prea mi-o recunoşteam,  îi spun că nu trebuie să se deranjeze atâta pentru mine. Continuă şi spune că asta este datoria şi plăcerea lui (?!). Rămân şi mai paf decât eram înainte.

ora 21:42 [din nou ţţrrr telefonul] Acelaşi nene, cu aceeaşi voce plăcută. Spune că am noroc. Că o pot lua pe Curtea de Argeş şi de acolo cetatea e înspre Cheile Argeşului,  pe platoul Muntelui Cetatea, la 27 de km pe Transfăgărăşan, iar acea porţiune este deschisă şi sigură. Îi mulţumesc pentru tot şi îl întreb cu cine am avut plăcerea să discut: comisar şef Drăghici. [pauză; îmi aduc aminte că trebuie totuşi să respir]. El îmi urează sănătate, drum bun şi Sărbători fericite alături de cei dragi. Eu, uimită că.. sunt din ce în ce mai uluită de tot ce se întâmplă cronologic vorbind, îi răspund la urări şi ne luăm la revedere.

ora 22:00 Citesc diverse despre cetate, mă uit la poze dar mă surprind, din când în când, că îmi reamintesc  şi retrăiesc momentele de uimire totală. Iaca’şa.. mai există şi neni dintr’ăştia în poliţia română..şi mai sunt şi şefi pe de’asupra. Carevasăzică, am avut dreptate; oamenii te pot surprinde şi.. e de bine.

ora 23:45 OAU. (Aşa de rău am ajuns dacă mă minunez când dau de un om care se comportă.. ca un om? Ba mai mult, ca un profesionist? Cam trist..).

ora 00:00 Şi pentru că nu mai am timp să dorm, plec la drum, în munţi (şi nu la Poienari), unde trag nădejde să am parte de momente de prospeţime şi de revigorare. Sper să nu fie prea multe camioane pe drum.

Bună dimineaţa … şi … Paşte fericit whoever, wherever you are (şi pentru că timpul ne domină, am omis whenever-ul)!

Dar ca să vă binedispuneţi (în lipsă de altceva..), ia’că’tă un mare actor, Horaţiu Mălăele

Uimită – partea întâi

Cât de uşor împărţim în stânga şi în dreapta cu etichete. Cât de uşor refuzăm oamenilor şansa ce o merită. Cât de uşor poţi primi nişte palme care să te trezească la realitate.. cât de uşor.. şi, totuşi, cât de tare ne complicăm propria viaţa (dar şi a celorlalţi).

I dreamed a dream from Les Miserables

I dreamed a dream in time gone by

Poza zilei..

(“I walk because I cannot fly”)

Dibuirea răspunsului corect?!

Dacă ştirea asta este pe bune, mă aflu în ridicola situaţie de a.. nu avea reacţie. Nici măcar să spun obişnuitul “Hai.. caramba!”. E de plâns, e de râs.. e de povestit până şi nepoţilor sau.. e ceva mai mult decât ce apare la nivel de media? Habar n-am. Tot ce ştiu e că.. nu prea pricep cum stă treaba, ba chiar deloc. Şi, în plus, trebuie să recunosc încă o dată că  “people never cease to amaze me” (aici sunt valabile ambele semne, +/-)

Eugène Ionesco, interzis românilor
Evenimentul Zilei, aprilie 2009

Fiica lui Eugen Ionesco a interzis prezentarea pieselor tatălui ei în limba română

CONTROVERSĂ. „Fiica scriitorului, Marie-France, nu mai acceptă să se joace nicio piesă a tatălui ei în limba română”, explică Nicolae Manolescu.

Poza zilei..

Şi pentru că astăzi mi-a fost dat să “ascult” gingăşia şi tandrul, mi-am adus aminte de nişte imagini făcute peste uichend.

“Raiu’ e ce faci şi iadu’ tot la fel. Ce dai aia iei.”

De ceva vreme mă tot gândesc la ideea de corect.

Niu end guddish

Mai sunt şi melodii noi care mi se par faine.. la un moment dat începusem să cred că e un tipar din care nimeni nu e capabil să iasă. Maybe, there is still hope for.. real music nowadays (exagerez niţel, evident).

Spune-se că-n holdă coaptă macul îl dezbraci c-o şoaptă.

Uichend plăcut, folks!

(Deepak Chopra – A lover’s madness / Gift of love, Rumi Album)

Lucian Blaga – Spune-o-ncet, n-o spune tare

Spune-o încet, n-o spune tare:
Iată, aceştia suntem noi.
Când e singur fiecare,
Sufletele nu-s în noi.

Stăm alături, eu şi tu?
Sufletele noastre sunt în noi,
Când suntem doi.

Altfel nu!

Cântarea de seară…

Zoe, Nichita şi.. încotro ne îndreptăm?

Un articol (ca multe altele) cu un scop precis de deconstrucţie. Pe faţă. Atât de pe faţă că îmi vine să.. Mă abţin. Îl voi comenta.. tot săptămâna asta când o să am niţel timp. Pentru cei care mai deschid o carte din an în Paşte (care nu e de comentarii sau biografia lui Sexxy Brăileanca) articolul este revoltător. Pentru restul.. este, în sfârşit, adevărul revelat! Printre indivizii supraapreciaţi, dna profesor universitar Zoe Petre (care ne reface – ca să nu zic că falsifică – istoria fără pic de.. jenă sau ruşine), se află şi Nichita Stănescu.

Şi pentru că tot este un personaj mediocru, supraapreciat în mod intenţionat (în detrimentul adevăraţilor) şi care dăunează grav substanţei.. societăţii civile, vă propun două creaţii aşa, ca de noapte bună. Hotărâţi voi.

Hai.. caramba, dna profesor Zoe Petre! Să vă fac cadou un volum cu scrierile lui Platon? Se pare că (printre alţii) v-a scapat şi nenea ăsta.

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...
(Din volumul „O viziune a sentimentelor”, 1964)

Poem – Tu plutesti…

Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.
(Din volumul „Dreptul la timp”, 1965)

Ce-am aflat într-un singur uichend

Nu am timp să scriu pe îndelete.. probabil ca voi “completa imaginea” în săptămâna ce vine. Însă, pe scurt, am aflat că:

• e foarte adevărată zicala prost să fii, noroc să ai!
• Iaşiul este un oraş curat, unde viteza nu este supărătoare şi griul nu îţi înceţoşează privirea
• poliţia română, prin reprezentanţii săi de seamă, este absolut incapabilă, indiferentă, neprofesionistă, rea-voitoare, slab dotată şi lista poate continua
• poţi să vrei tu oricât.. dacă e să nu se întâmple, nu se-ntâmplă şi basta!
• degeaba faci drumuri şi încerci să fugi, că tot nu scapi
• o groază de monumente, biserici, locuri ce ţin de identitatea noastră sunt călcate, zi de zi, în picioare
• există Dumnezeu (dacă mai aveam vreodată vreo îndoială) şi lucrează în lume..
• tehnologia este dispensabilă
• nu există coincidenţe
• oriunde te-ai duce, discursurile se cionesc extrem de interesant
• povestea moşului şi babei posedă actualitate
• oricâtă experienţă de viaţă poţi spune că ai, oamenii încă te pot uimi (ori prin stupiditatea excesivă, ori prin bunăvoinţa fără de margini)
• dacă vrei să ceri indicaţii, în mod cert nu o vei face în Iaşi (valea care-i de fapt deal/stânga care de fapt e dreapta/5 minute care sunt de fapt 30,  etc.)
• avem o ţară superbă (din nou.. dacă aveam vreo îndoială)
• ultimul lucru.. nu sunt zdravănă şi, din păcate, nu există leac

e cu morală..

Miezul nopţii

Zise mortul către viu:
“Viule, de când te ştiu,
Tot sărac, fără sicriu”.
Zise viul către mort:
“Am, dar nu-mi place să-l port”.
.. şi făcu atac de cord.

Sfat

Fereşte-te să cazi din tine –
E înălţimea de la care
Cel ce alunecă, iubito,
Aproape totdeauna moare.

(Spiridon Popescu)

Poza zilei. Escher.

Lumea lui Escher. Bond of union.

Site oficial

Făt Frumos din Lacrimă

Hai.. caramba! La cine mă refer? Păi.. la toţi cei cu “continuitate” în sistem.. îi bag în aceeaşi “găleată”.

Mesaj preluat de aici.

Mesaj creştin eminescian: eliminat dintr-o adaptare radiofonică?

Un român din oraşul american Newark, statul Delaware, a trimis o scrisoare deschisă către Radiodifuziunea Română despre cum o adaptare radiofonică elimină mesajul creştin din basmul “Făt-Frumos din lacrimă” de Mihai Eminescu, transmite Romanian Global News, care citează forumul România-USA.

Cutia pandorei

Da, chiar faină tipa

Am închis într-o cutie
Aparent definitv
O fotografie
Făcută fără niciun motiv
Şi tot nu te uit.

Am strâns cărţile tale
Aparent definitv
Ca să le arunc în Mare
Fără niciun motiv

Poza zilei. NASA.

Gândul via NASA

O lună.. pătrată

Spre ruşinea mea, abia acum am aflat de o “tânără speranţă” a folkului românesc. Merită ascultată.. are o voce liniştită şi plăcută.

Din câte am înţeles, pe 28 martie, la ora 19:00, găzduită de teatrul Ion Creangă, Alina Manole va lansa Luna pătrată, “un album de folk-jazz care vorbeşte despre îndrăgostiţi teribili care împart luna, despre amante-înger şi iubiri neconvenţionale, despre prieteni vizibili sau interziși, într-o manieră ce poartă marca originalităţii artistei în spaţiul muzical actual.” Distracţie plăcută!

Opus

Unul din cei mai mari pianişti români, Radu Lupu interpretând Mozart, Piano concerto no. 19 – K459 – I mvt. Allegro vivace

şi Vladimir Horowitz, o adevărată legendă a secolului al XXlea (cum poate mângâia clapele alea!) interpretând Liszt, Consolation No. 3

Altă petiţie..

Apropos de un post mai vechi, primit pe mail de la Angelica Iacob, Consultant principal Reţeaua Naţională a Muzeelor din România:

Salvaţi Iconostasul de la Cotroceni!

Reteaua Nationala a Muzeelor din Romania va solicita sprijinul in calitatea dvs. de beneficiari directi ai expozitiilor Muzeului National de Arta al Romaniei, precum si ai programelor educative organizate de Sectia Educatie, Comunicare, Proiecte Culturale si Marketing. Si mai ales pentru ca ati avut ocazia, alaturi de specialistii in educatie ai MNAR, sa intelegeti cat de importante sunt conservarea si restaurarea operelor de arta!

Publicul care doreste sa contribuie la salvarea Iconostasului de la Cotroceni este invitat sa se documenteze asupra situatiei si, daca este de acord cu opinia noastra, sa semneze petitia online deschisã de RNMR, care poate fi accesata la adresa http://www.petitieo nline.ro/ petitie-p4741304 6.html

Political correctness

Î: Cum este numit un Afro-American atunci când iese pe uşă?

R: Nigger!

Uneori, un simplu cuvânt.

Preambul

Săptămâna trecută mi-a fost dat să văd cele două filme menite a promova imaginea României peste hotare (în Spania şi Italia). Când am aflat că 4 milioane de euro au fost cheltuiţi de Guvernul României pe campaniile ce conţineau aceste scurt metraje mai-mai că mă umfla plânsul. Nu numai că „forma” era deranjantă, dar şi conţinutul… au, mamă, ce era acolo! Poleiala asta dată pe „deasupra” nu era, de fapt, un produs al românaşilor spilcuiţi (care ar trebui să ştie cel mai bine cine/ce sunt astfel încât să-i lumineze şi pe alţii) ci era „bibilită” şi „cosmetizată” de străini, adică de italieni ori spanioli. În mod cert oamenii ăia aveau propriile lor filtre, concepţii, valori şi alte-alea (= „maxime”) care evident că denaturau imaginea de promovat a României. Practic, în numele bunei asimilări, ei creau o cu totul altă percepţie. De fapt cuvântul potrivit era „fabricau”. E adevărat, în esenţă, e o concepţie sănătoasă. Nimeni nu ştie mai bine cum receptează  poporul (sau audienţa) italian(ă)/spaniol(ă) decât nişte indivizi care aparţin tocmai acelor naţii şi care-s buni pe partea asta a documentarelor. Dar nu te poţi juca în halul ăsta cu imaginea ţării, că apoi o dai în altele. Nu poţi cu un simplu focus grup, la final, să accepţi ceva străin ţie. De fapt, ce prostii îndrug eu aici? Normal că poţi.. dară îl ai pe Patapievici şef la Institutul Cultural Român care nu face decât să publice în afară cărţile lui Pleşu (pe care tot ei le cumpară!).* Ba mai mult, ai ministerele, institutele şi mediile academice poluate de mici patapievici, liiceni-daţi-cu-creme şi pleşi-minunaţi-c-au-ajuns-hodoronc-tronc-miniştri. Degeaba îi zici brand de ţară dacă tot îţi bagi picioarele (scuzaţi expresia). Of, iar m-apucă damblaua..

*şi nu spun asta că aş avea o problemă cu ei, ca persoane (poate nici chiar ca gânditori); eu mă refer la treaba asta strict funcţional, în termeni de eficienţă, utilitate, eficacitate, originalitate, calitate, specificitate etc..

În fine, nu despre asta vroiam să vorbesc,

Taie şi spânzură.. economically speaking

Întrebare de baraj. Nu ar fi mai logică o măsură economică anti-ciclică? Adică atunci când statul ţi-e pe plus, să nu investeşti ca tălâmbul încontinuu, ci să faci nişte economii. Să pui “la ciorap”, pentru vremuri negre. Şi atunci când ai ditai criza-n faţă, să te apuci să investeşti, nu să îţi nenoroceşti populaţia şi mai tare…

Ori sunt eu dusă cu pluta, ori sunt ei. Şi pentru că ei ne conduc, sper că eu sunt aia “defectă”.

Criza taie din bursele studenţilor

Autor: Daniel Dancea Data: 19 mar 2009

Suma alocată de la bugetul de stat pentru bursele studenţilor de la UVT a scăzut cu 16%. Tinerii sunt nemulţumiţi că eforturile lor pentru a obţine rezultate bune sunt răsplătite mai prost decât anul trecut.

Studenţii se bucură de fiecare bănuţ pe care-l pot primi. Cei care reuşesc să obţină o bursă de studiu au puţine alte venituri pentru că nu pot să îşi găsească între timp şi un job.

Invitaţie – lansare de carte şi cd

Patriarhia Română
Fundaţia Naţională pentru Românii de pretutindeni
Biblioteca Metropolitană Bucureşti
Centrul pentru Studierea Românilor de Pretutindeni
Romanian Global News
Centrul de Presă Basilica
Centrul de Geopolitică şi Antropologie Vizuală
Centrul European de Studii în Probleme Etnice

Miercuri, 18 martie 2009, ora 13:00, la Palatul Patriarhiei se vor lansa:

• lucrările Şcoli şi biserici din Peninsula Balcanică. Documente (1918-1953) şi Schituri si chilii romanesti de la Muntele Athos. Documente (1852-1943)
  (prof.univ.dr. Adina Berciu şi prof. Maria Petre din Arhivele Naţionale şi Arhivele Diplomatice ale  MAE)

• Volum multimedia pe CD Aromânii: parcurs istoric şi prezent (prof. univ. dr. Radu Baltasiu şi lect. dr. Emil Ţîrcomnicu)

Într-o librărie din centrul Bucureştiului…

Un domn pe o lădiţă de plastic..

.. şi oferta variată, de toate pentru toţi:

“De n-ar fi ochi şi sprincene, n-ar mai fi păcate grele”

Tudor Gheorghe.. una din marile noastre valori care se “bucură” în continuare de statutul oferit cu graţie de Ministerul Culturii: ignorat cu acte-n regulă şi parafă culturalo-imbecilă .. dar las’ că Dumnezeu-drăguţul e sus şi vede..

Sa fiu câine-n patru labe
De nu ţi-oi da două palme
Două palme bărbăteşti
Să te-nvăţ cum să iubeşti

…

De n-ar fi ochi şi sprâncene
N-ar mai fi păcate grele, mai

“La Ciolpani la crucea nalta” şi “Geaba lele“

Happy dancing paws

Iei una bucată melodie ritmata: Olivia Newton John & John Travolta – You’re the one that I want

Iei una bucată câine:  Golden Retriever deştept-foc

Iei una bucată tanti nebunatică

Le aduci laolaltă şi-ţi iese.. asta! Enjoy!

Holograf, Primăvara începe cu tine

Ia-o / ia-l de mână, scoateţi amândoi de la “ciorap” banii strânşi, mergeţi la Sala Polivalentă pe 31 martie şi sărbătoriţi venirea primăverii împreună.

INFO:

Trupa Holograf a lansat în premieră cea mai nouă piesă, “Primăvara începe cu tine”, la Europa FM, vinerea trecută, în cadrul emisiunii Europa Expres.

Concert: Sala Polivalentă, 31 martie, ora 19:30

Biletele: pot fi achiziţionate online sau din magazinele de specialitate, la următoarele categorii de preţuri: 100, 80, 60, 50 şi 40 de lei.

Din nou luăm în discuţie diferenţele dintre “specii”.

La un curs al prof. S.C aflăm de existenţa unor studii* ce demonstrează că femeile răspund mai repede şi mai puternic la stimuli de tip olfactiv… în timp ce bărbaţii au dezvoltat o reacţie mai puternică la elementele de tip vizual. Bun, de acord. Chestiunea aceasta, să zicem, poate fi observată şi catalogată drept “regulă” (cu excepţiile nelipsite) dacă ne uităm mai atent în jurul nostru.

Dar ce te faci când.. stimulii ăştia se împletesc? Ba mai mult, când şi restul “ies la joacă”? Stai să vezi atunci ce stări, emoţii, sentimente şi gânduri ies la iveală! Doamne apără şi păzeşte.. că atunci cifrele nu te ajută nici cât negru sub unghie. Iar aici nu prea mai contează dacă este un El sau o Ea. (Vorba lui Noica: “Dragă, Sanda, am venit să te scot din statistici”).

*că tot n-au oamenii ce să facă şi-atunci  purced a studia; ei chiar nu înţeleg că realitatea e mai presus de numere, corelaţii şi ipoteze.

Trianon.. un adevărat fix.. pentru cei ce învaţă selectiv istoria

Hai.. caramba aşa zise elite conducătoare ale statului român, neinteresate de protejarea intereselor naţionale! Cum te dai tu mare că eviţi confruntările directe? Prin neacordarea autorizaţiei de aterizare la Târgu Mureş a preşedintelui ungar? Pffff…păi aşa se face treaba? Nah.. drept dovadă că mai mult ne-aţi pus ţărână-n cap, indivizi incapabili, făr’ de imaginaţie şi cu gură mare ce sunteţi!

Hai.. caramba Marko Bela & co!  Adică cum vine asta dom’le? La mine-n ţară îţi permiţi să spui aşa ceva în mod repetat de-a lungul anilor şi să nu păţeşti nimic? Ce baftă avem! Mare baftă că nea’  Boudon ne-a lămurit cu “efectele perverse” şi nea’ Eminescu cu “pătura superpusă” (de care nici măcar liderii maghiarii nu scapă).. aşa pot să stau cât de cât liniştită că nu se va întâmpla nimic spectaculos în viitorul apropiat pe meleagurile noastre.

Cum de îmi permit tonul antidemocratic, netolerant şi naţionalist “îmbrăcat” în cuvintele astea (a nu se înţelege că am ceva cu ungurii.. ci doar cu ăia care nu-şi văd de treaba lor)? Păi, dacă e chiar aşa greu de priceput, ascultaţi albumul lui Tudor Gheorghe Mie-mi pasă. E cel mai simplu şi zău de nu este una din cele mai pertinente “analize” a politicianismului şi a crizei identitare care ne dau târcoale după ‘89. Iată o mostră:

“Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii.N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.”  (T.G.)

Pentru mai multe detalii privind “ciocnirile” româno-maghiare de felurite intensităţi, urmăriţi blogul lui Dan Tanasa, un tânăr făr’ de odihnă, care-i “plezneşte” respectuos ori de câte ori îşi iau nasul la purtare.

Marko Bela: ‘Cuvantul romanesc «niciodata» va insemna «in curand» in maghiara’

un soi de.. deja-vu

.. Ţara arde şi… baba se scarpină .. fix ca pe vremea lui Ceaşcă. Hai.. caramba, nea’ Boc (& co)!

Boc ornează Palatul Cotroceni cu patrimoniul Muzeului de Arta al României

Gardianul, 13-03-2009

♦ Printr-o hotarâre de guvern adoptata la sfârsitul lunii februarie, premierul Emil Boc vaduveste patrimoniul Muzeului National de Arta al României de o serie de obiecte religioase de o valoare inestimabila. Aceste obiecte urmeaza ca, incepând cu luna aprilie, sa intre in administrarea Administratiei Prezidentiale. Drept consecinta, patrimoniul Muzeului de Arta urmeaza sa fie diminuat cu valoarea de inventar a bunurilor in cauza. In anexa hotarârii se modifica termenul si se prevede ca aceste obiecte urmeaza sa intre in proprietatea Administratiei Prezidentiale

E-un “nu ştiu ce” ş-un “nu ştiu cum”

De-or trece anii…

De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăce,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un “nu ştiu cum” ş-un “nu ştiu ce”.

M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, “nu ştiu cum”.

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăce;
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i “nu ştiu ce”.

Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum…
În taina farmecelor sale
E-un “nu ştiu ce” ş-un “nu ştiu cum”.

(M.E.)

Românii din Italia, “apăraţi” de Umberto Eco

Hai.. caramba aşa-zise elite conducătoare ale statului român!

Hai.. caramba aşa zise elite democratice şi tolerante ale statului italian! Aţi uitat cum ne-aţi tras de urechi acum câţiva ani spunând că nu suntem în stare să ne rezolvăm problemele cu ţiganii. Nah! Că acuma şi voi vă dovediţi incapabili în a trata cu “cetăţenii comunitari”(şi aici includ toţi cetăţenii non-italieni, de toate naţiile şi etniile). Doar că acuma o luarăţi pe arătură.. atât de rău  încât ajungeţi să faceţi grave confuzii cu consecinţe dintre cele mai dramatice.

.. şi hai.. caramba infractori, de-orice naţionalitate o-ţi fi voi!

Adevărul, 9 mar 2009

Autori Cornel Toma,  Alexandra Stuparu

Reputatul filosof a publicat un editorial în care îşi ironizează subtil compatrioţii, „orbiţi“ de manipularea presei. Subiectul „romeni“ (n.r. – românii) a depăşit în Italia spaţiul alocat ştirilor obişnuite şi a devenit temă pentru emisiuni de divertisment, talk-show-uri şi editoriale.

Aşa cum a fost..

Comorile sufletului.. se transformă-n gânduri.. iar gândurile se materializează.. doar atunci când nu sunt în mod voit spulberate.

Rănile sufletului.. se transformă-n gânduri.. iar gândurile se materializează.. aproape tot timpul pentru că nu mai ai suficiente resurse să oprești procesul “revărsării/deversării”.

Cicatricile sufletului..  se transformă-n gânduri.. iar gândurile se materializează.. foarte rar.. ești deja “bătătorit”.

Când va veni clipa de pe urmă.. om avea puterea să răspundem la fel? “- Aşa cum a fost!“ ?

L’abandon…

Chanson:L’abandon
Artiste:Celine Dion
Album:S’il suffisait d’aimer

Le soleil en automne,indulgent
Les peaux nues se donnent aux tièdes vents
Là-bas les tempo paraissent
Battre au rythme paresseux du temps
L’abandon,tout s’apprend

Noapte bună [Vama - Cârtița]

Cârtiţa

Am visat că m-am preschimbat

biserica, preotul și.. românul

Prima poruncă: Sa n-ai alti dumnezei! - Ca-n viata.

Mihai Eminescu – De vorbiţi mă fac că n-aud

De vorbiţi mă fac că n-aud,
Nu zic ba şi nu vă laud:
Dănţuiţi precum vă vine,
Nici vă şuier, nici v-aplaud;
Dară nime nu m-a face
Să mă ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevărul
Numa-n inima-mi să-l caut.

Fiecare naș.. își are nașul

Crezi că ești șmecher? Întotdeauna se va găsi cineva și mai și decât tine.. și-atunci chiar că o încurci rău de tot

o mostră:

Memories of the heart

Pfoa’ ce chestie! Adineauri postasem pe blog treaba asta cu amintitul. Și apoi mi-am amintit ceva. Că eram la masă cu niște oameni, la Classic, și.. mi-am amintit o melodie care mai apoi a fost în playlistul restaurantului. Trecând peste continua repetiție a cuvântului „amintire” cu toate formele sale, zău că la masă discutam lucruri serioase, tehnice, „telectuale”. Și totuși.. e straniu cum de se potrivește stării de spirit. Eram taaare mică atunci când apăruse melodia asta. Și totuși ea mi-a „cântat” în cap. Însă doar linia melodică pentru că, evident, nu știam ce semnificație au versurile.. și acuma, când dau să le caut, ce să văd? Nici că se puteau potrivi mai bine Straniu, straniu rău de tot. Sau poate o simplă coincidență [dar parcă eu nu credeam în coincidențe.. hmm..]

Amedeo Minghi – I Ricordi del Cuore {Edera}
Memories of the heart

On the road again. Poliție. Melodie. Amintire.

Astăzi m-am întors de la Slatina cu mașina unui văr..

hmm..

Azi am o certitudine. Mi-am pus o întrebare.. și mi-am dat și un răspuns.

Q: - Știi ce învață omu’ în toată viața lui?

(un posibil răspuns era: NIMIC! dar nu e așa pentru că..)

R: – …că nu se-nvață niciodată! Mereu face aceleași greșeli. (nu ar fi mai ușor să facem..greșeli distincte? Dacă tot vrem „diversitate”, să n-o dăm în monoto-prostie?)

UPDATE (vorba lui Simo) : n-are nimic dacă repetăm greșelile.. poate așa o sa facem măcar ceva perfect.. greșeala perfectă ))

gânduri stupide și.. blamabile

O vreme revenisem la vechile sentimente.. un blog este inutil. Oricum sunt mai multe în lumea asta decât datoria externă a SUA și, în plus, care ar fi utilitatea? Blogul nu e spațiu unde să stai la palavre, sau să te revolți, să faci mărturisiri, să „te-afișezi” sau mai știu eu ce.. dar decât să fac un proiect care e ff urgent, prefer să scriu aici .. aici nu sunt „reguli”. Așa că, momentan, I is back. (poate că cine a inventat blogurile s-a gândit că oamenii ar trebui să aibe senzația că fac ceva, că pot schimba ceva în lume, că „vocea” lor contează.. că sunt importanți (și nu doar o dată la 4 ani).

Se spune (chiar și eu am afirmat cu convingere de mult prea multe ori) că omul modern e un nene rău (sau o tanti..sa nu discriminam),

Fast car – Tracy Chapman

„You got a fast car
But is it fast enough so we can fly away
We gotta make a decision
We leave tonight or live and die this way”

Q: Ce, băh, ești lacom? R: Nu! Sunt capitalist! (*)

Din ciclul „tupeu fără limite”, „nepasare cruntă”, „fără număr, fără număr” … ce mai contează cum îi zicem? Toate „însemnează” fix același lucru!

Dante și cele 7 secole de exil..

          Se pare că mai există unii tipi prin primării care realizează ca au treabă.. și.. fac ceea ce trebuie.. chiar dacă cu o „mică” întârziere..

          A fost percepută ca o problemă de restul lumii? Nu cred..
          O fi prea târziu? Nu știu..
          Trebuia? Cu siguranță..

Reabilitarea lui Dante a venit dupa sapte secole

… so why worry now?

Ai ascultat vreodată o melodie.. care te-a făcut să plângi?
…
Ai văzut vreodată o imagine.. care te-a făcut să „decolezi” din lumea asta cu direcția.. cosmos?
…
Ai atins vreodată vârful muntelui.. care te-a făcut pentru o fracțiune de secundă nemuritor?
…
Ai fost vreodată langă un lac.. care ți-a „șoptit” toate secretele lumii?
…
Ai „atins” vreodată esența celuilalt.. încât să știi că orice s-ar întâmpla, legătura nu va putea fi nicicând ruptă?
…
Ai rostit vreodată o rugăciune din tot sufletul încât.. ai simțit atunci și acolo.. că nu ești singur?
…
Ai ascultat vreodată ciripitul păsărelelor.. care te-au făcut să te simți din nou copil?
…
Ai citit vreodată ceva atât de tulburător.. încât te-a făcut să simți durerea celuilalt deși nici măcar nu ați împărtășit aceleași timpuri?
…
Ai simțit vreodată lipsa cuiva atât de tare.. dar te-ai liniștit la gândul că e acolo.. undeva.. sus.. de unde te privește și te ghidează?

So.. why worry?

CGAV

Pentru că îmi e mai simplu şi e mai clar, scriu aici. Am tot fost întrebată de ce nu este actualizat site-ul Centrului de Geopolitică şi Antropologie Vizuală. Ideea este că în câteva zile se va reîncepe “lucrul” la el, aşa că trebuie să mai aveţi puţintică răbdare .

Când o să fie terminat, toată lumea o să fie anunţată. Şi da, veţi găsi acolo şi ultimele conferinţe ale Centrului, în format video.. poate şi mici transcripturi.

S’auzim de bine!

Petre Ţuţea – dialog extras

Extrase interviu 1989:

P.Ţ. :Cu religia intri în cimitir la plimbare. Cu filozofia intri în cimitir cum a intrat prietenul meu Cioran: prin disperare.

Eliade s-a detaşat conştient teoretic de istorism. Cioran s-a înecat în istorie.

China nucleară

http://www.gardianul.ro/2008/05/03/actualitate-c24/china_se_preg_te_te_pentru_al_treilea_r_zboi_mondial-s113358.html

Acesta este unul din articolele recent produse de presa românească. Şi acum întrebările:

Plagiat.. competenţă.. e vreo diferenţă?

Zilele trecute, în sfârşit, am început să scriu la licenţă.. da, este foarte târziu, ştiu.

Însă ceva ciudat s-a petrecut.

Hristos a înviat!

Imnul Învierii – Valeriu Gafencu

Vă cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
Fortificaţi Biserica Creştină
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Dan Puric – lansare de carte “Cine suntem”

Unde: Constantin Tanase – sala Rapsodia

Cand: 05 Mai 2008 19:00

Dan Puric lanseaza “CINE SUNTEM”.

Memoria credinţei, ca reînviere identitară, evocată în convorbiri şi mărturisiri.

Motto-ul statalității

     „Un stat e forma cea mai înaltă, cea mai promiţătoare de roade, cea mai educativă, în viaţa unui popor.

A fost odată ca-n povești..

.. a fost ca niciodată un Cocoș care-avea o parcare.. de fapt cam pe toate din ogradă.. și, uite-așa, oile cu roți și motoare behăie de supărare-n fiecare zi.

Marea transformare :))

..de ordin intern.. nu trebuie să înțelegeți

replica d-lui Pruteanu la „Adevăratul popor…”

„Omul învață în 5 ani să vorbească și nici în 60 de ani să tacă.”

George Pruteanu (secvență TV)

Adevăratul popor…

“Adevăratul popor sunt oamenii, care s-au deprins să tacă (…), sunt oamenii simțirilor fine, care au datina să nu flecărească.“

(N.Iorga, Ce e Patria? – Conf.1910)

Univers paralel? Sau lume pe cale de dispariție?

„S-au dus regii și prinții.. și ce trece nu mai vine”

(Tudor Gheorghe)

http://realitatea.net/166031_Regina-Elisabeta-a-II-a-nu-si-mai-serbeaza-nunta-de-diamant-.html

Duminică 30 martie 2008, 11:46

Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a decis să renunţe la petrecerea cu ocazia nunţii de diamant, scrie săptămânalul londonez Sunday Mail. Suverna a considerat inoportună serbarea a 60 de ani de la căsătoria cu prinţul Philip într-un cadrul fastuos, în timp ce ţara se află în pragul recesiunii.

Doar o vorbă săț-i mai spun…

Astăzi am aprins cu mâhnire o lumânare pentru George Pruteanu… 

Banc.. cu schepsis :)

Politicianul român era la pescuit.. și primul pește prins era deja faimosul Peștișor de aur. Conform „tradiției”, peștișorul oferă în schimbul vieții sale împlinirea a trei dorințe..

Replici a la M…

Problema omului modern II

Un nebun niciodată nu își pune întrebarea.. mai, eu sunt nebun sau sănătos la cap?! Automat dovedești luciditate dacă ești capabil să-ți pui astfel de probleme (chiar dacă se zice că nebunii au și momentele lor de luciditate..)

Parafrazând nițel, putem afirma că roboțeii joviali nu se întreabă.. mai, eu sunt robot sau traiesc? Ei pur și simplu sunt.. și se simt bine așa..

Putem rezista tentației?

ps: din lecturile mele îndepărtate, parcă nebunul era cel ce a văzut jocul ielelor..

Problema omului modern (revolta mea din anul I de facultate..)

… este cum poate el să treacă prin decădere, prin dezechilibru fără să fie afectat şi să se întoarcă într-o lume rânduită, cu proporţii reale… într-o ordine firească. Cel mai mare dezechilibru provine însă… din faptul că omul nu îşi mai ştie locul în lume. De aici şi până la etnocentrism nu mai e decât un pas… are senzaţia că locul lui este cel mai important, că el merită tot respectul.. că nimeni nu mai e ca el. Domne… el este CEVA… el este CINEVA… nu e doar un orişicare… ci o individualitate… el e… sofisticat! DA CINE ESTI TU, MA?

Tricko (Tricoul)

Un scurt-metraj care te pune pe gânduri..

Zicală veche

„Bătrânii vorbesc ce a făcut, tinerii ce fac, nebunii ce au să facă”

(Mihai Eminescu, art. Revista ziarelor apud Opera etico – socială, vol I: 1870 – 1879, Ed. Cugetarea Georgescu Delafras, București, 1989, p. 118)

Mai departe: garanția..

„Garanția învingerii adevărului și binelui în lumea aceasta este moartea. Dacă moartea nu s’ar îndura să ne scape de o generație în disselecțiune care produce atâția Mihăilești, Fundești, Pătârlăgeni, Costinești, dacă moartea n’ar pune adevărul la adăpost de onoarea de a fi coexistat alături cu partea criminală și stupidă a omenirii, niciodată națiile n’ar fi putut strânge acel capital de adevăruri care înnobilează aspra lor luptă pentru existență. E o fericire pentru noi că, prostia fiind nemuritoare, cel puțin proștii și perverșii in concreto sunt muritori”

(Mihai Eminescu, art. Optimism apud Opera etico – socială, vol I: 1870 – 1879, Ed. Cugetarea Georgescu Delafras, București, 1989, p. IX)

ps: în plus, mama proștilor e întotdeauna gravidă.. doar geniile apar (aproape ciclic), la perioade lungi de timp..

Prima condiție.. să știi cine ești..

„Cestiunea de căpetenie pentru istoria și continuitatea de desvoltare a acestei țări este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să dea tiparul aceste forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste și generoase, bunul lui simț, c’un cuvânt geniul lui să rămâe și pe viitor norma de desvoltare a țării și să pătrundă pururea această desvoltare”.

(Mihai Eminescu, Timpul, 17 decembrie 1881)

Deschid ochii maaaaaari.. poate nu văd eu bine

Hai.. caramba, Saatchi Gallery!

 

Brancusi furat de Saatchi Gallery

Publicat de Andrei Bădin

Va indemnam acum cateva zile sa il votati pe Constantin Brancusi in topul propus online de Saatchi Gallery din Marea Britanie. Semnalam atunci ca Romania este reprezentata de Constantin Brancusi(aflat pe locul I, la diferenta mare fata de locul II) si de pictorul Victor Brauner. Peste noapte lucrurile s-au schimbat. Brancusi a ajuns de pe locul 1 pe locul x si din voturile sale o mare parte au disparut. Ciudat si, mai ales, imoral, ca o mare casa de arta sa se preteze la astfel de afaceri necurate. Reiau, in continuare, un protest al lui Valentin Nas adresat casei de arta londoneze. Va sugerez, sa faceti la fel ca Nas, deoarece cateva mii de voturi nu pot dispare pur si simplu peste noapte. Nu e vorba numai de imaginea unui mare artist roman, ci de o escrocherie pe net demonstrabila:

Dear Sir/Madame,
Exactly one week ago, on March 15, I visited http://www.saatchi-gallery.co.uk/artvote/ and voted for Constantin Brancusi, the great Romanian artist and father of abstract sculpture who led the way for modernist sculptors. At that time, Brancusi was the first in your Top 500 with 20,510 votes. He was almost 7,000 votes ahead of Egon Schiele on the second place, who was followed closely by Picasso, Cézanne, Monet…

Two days later I was surprised to see that Brancusi had fallen on 10th place, and his votes had miraculously decreased with about 10,000. I see now that Constantin Brancusi is on 22nd place in your so-called Top, with a total of 15,497 votes.

Grr.. mrr.. err..

Că tot am scris de perspective care se bat cap în cap..

„Dacă voi vreți să faceți o lucrare prin care să demonstrați că Mihai Eminescu e sociolog, n-aveți de cât! O să încercăm să vă punctăm măcar pentru argumentare și pentru insistență dar.. ” nu spun cine.. că e prea trist.. e un anume domn X..

x(

Hai să facem o ședință de spiritism și să-l întrebăm pe poetul național care este.. pe o scară de la 1 la 5, cât de sociolog vă simțiți?? Asta ca să parafrazez expresia unui clasic în viață, I.Z.

Hai.. caramba, domnule X!

Popor/populație.. neam/turmă.. fond/formă.. altă revoltă

D. P. face extrem de inspirat o diferența fundamentală: cea dintre popor și populație. Aici intervine capacitatea omului de a alege. Ei bine, eu prefer să mă gândesc la poporul român, la neamul ăsta bătut de soartă și la rostul și destinul său în lume. Dacă mă interesa populația, o adunătură de cretinoizi (dintre care răsar și elitele noastre negative – nu mi-e jenă să afirm), mă uitam la știrile de la ora 5.

Dar nu vreau să văd turma și nu simt că îi sunt parte componentă! Eu vreau să văd lumea ACEEA adevărată și de Dumnezeu dată.. problema mea e că mai vreau să o vadă și ceilalți.. ceilalți care înjură, ponegresc și reneagă specificul nostru raportându-se la ce văd zilnic pe străzi (par example).

Dar schimbați-vă, domnilor, ochelarii și scoateți-vă din vocabular expresia brand de țară (apropo de ce scria și Fane pe blogul lui..). Recăpătați-vă demnitatea că nu se mai poate așa, lucrurile scârțâie prea tare și vaselina-i scumpă! Degeaba ai cunoștințe cu duiumul sau te plimbi prin toată lumea dacă nu faci și experiența trăirii și simțirii  – întru ființă..

Sau poate că.. nu se poate să fim toți la fel în privința asta.. poate că nici nu trebuie.. vorba ceea cine crede că se trage din maimuță, se trage din maimuță.. cine crede că vine de la Dumnezeu, vine de la Dumnezeu și pace! Amândoi sunt mulțumiți cu perspectiva adoptată. Numai să.. nu o dăm în extreme, vorba lui Țuțea „Când va dispărea ultimul țăran din lume – la toate popoarele, vreau să spun – va dispărea și ultimul om din specia om. Și atunci or să apară maimuțe cu haine.” (Cugetări memorabile, p. 22)

Țuțisme..

„Singurul sport pe care îl practică omul modern este mersul în jos pe scara evoluției.”

Petre Țuțea

Eminescu către Vlahuță..

„Tu’i neamu’ nevoii!  La ce să mai porți prin lume un om mort?”

(A. Vlahuţă, Scrieri alese, vol. I, Bucureşti, 1963)

„China recently banned Buddhist monks in Tibet from reincarnating without government permission.”

Ce chestie, dom’le!

By Matthew Philips
Newsweek
In one of history’s more absurd acts of totalitarianism, China has banned Buddhist monks in Tibet from reincarnating without government permission. According to a statement issued by the State Administration for Religious Affairs, the law, which goes into effect next month and strictly stipulates the procedures by which one is to reincarnate, is “an important move to institutionalize management of reincarnation.” But beyond the irony lies China’s true motive: to cut off the influence of the Dalai Lama, Tibet’s exiled spiritual and political leader, and to quell the region’s Buddhist religious establishment more than 50 years after China invaded the small Himalayan country. By barring any Buddhist monk living outside China from seeking reincarnation, the law effectively gives Chinese authorities the power to choose the next Dalai Lama, whose soul, by tradition, is reborn as a new human to continue the work of relieving suffering.

Lumea cu susu’n jos..

„În loc să ne ia lupii din cap, ăştia ne iau oile…”

Dan Puric

Pâinea noastră cea de toate zilele…

Se tot zice că noi suntem în plină paradigmă neoliberală (cum zicea cineva, e de fapt un soi de struțo-cămilă, nimic mai mult decât un amestec neo cu liberalo cu socialo cu democrato cu trotskistoooo etc.), că noi suntem proști și că trebuie să urmăm calea cea dreaptă gravată în piatră de UEee.. ce cale dreaptă, dom’le?! E haos total pe la mai marii Europei.. pai îți mai vine să te plângi de nefericiții guvernanți de pe la noi când nici ceilalți nu’s mai breji, când soluția occidentală se’nvârte-ncontinuu dar de fapt bate pasul pe loc? (titirez îi zic de’acuma-ncolo..sau Hopa Mitică? hmm)

Iatăcă, stimabililor, avem un nou exemplu (din sacul făr’ de fund) și anume subvențiile pentru agricultură. Deunăzi mi-a fost dat să citesc știrea de mai jos.. la momentul cu pricina, zău, îmi venea să arunc cu Gărgărița (aka laptopul) pe fereastră! (Bine.. recunosc.. și cei de la Microsoft au avut o parte de vină – jos Vista! -.. dar să revenim). 

Citat..

“Dumnezeu a făcut un tron pentru bărbat și un altar pentru femeie. Tronul exaltă, altarul sfințește”.

Victor Hugo